Sub titlul de "Sonete" sunt reunite trei poezii publicate la 1 octombrie 1879, in revista "Convorbiri literare":

"Afara-i toamna..."

, "Sunt ani la mijloc..."

si "Cand insusi glasul..."

, toate formand un ansamblu.Perpessicius afirma ca toate provin d
Continuare

" m1z7424mx91omiAmorul, ca steaua ce intre timp s-a stins, imaginea primita fiind numai a unui spatiu mort, se supune acelorasi legi transcendente. Iubirea, sentiment de origine divina, emanatie a unui eros extins Ia scara cosmica, poate trimite in lumea de jos, telurica, numai reflectarea tarzie
Continuare

Din aceeasi sfera cu geniul fac parte titanii, semizeii, eroii si ciclopii mitologiei antice, vazuti printre creatorii sau partasii la creatia universului, in majoritatea lor, fii ai unui zeu si ai unei muritoare, traind cu intensitate con­flictele unei naturi duale. Daimonul lui Socrate este o forta supraomeneasca, neutra, inflexibila si amorala. D
Continuare

" Din timpul uitarii, portretul se esentializeaza in doua detalii, de altfel tipic eminesciene, "ochi mari" si "mana rece", marmoreana, de faptura selenara, aceeasi "dulce minune" pierduta in valuri de timp. Invocatia aducerii intr-un prezent ipotetic degaja aceeasi
Continuare

De aceea, de la tema dominanta, a timpului, care creeaza si acopera acest univers de semne si de splendori ale creatiei, pana la ultimul element al cadrului poetic exista trasee directe, prin care circula aceleasi seve poetice. intre glasul codrului si vocea Demiurgului, intre su
Continuare

".

Se creeaza o atmosfera de intimitate, cerdacul fiind un spatiu intermediar, ansamblu domestic intrepatruns cu o natura familiara, apropiata omului:

"Era senina
Deasupra noaptea... Arbori ce intind
Crengi mari in flori de umbra ma cuprind
Si vantu-aduce miros din gradina."

Varianta a doua pare mai fluenta, semn al unei meditatii
Continuare

r6h367rr19ucoStrofa a doua apropie inaltul, prin reflectarea stelelor in adancul lacului, sentimentul de iubire avand o proiectie la dimensiuni cosmice, bolta cereasca suferind o atingere inefabila:

"Si daca stele bat in lac
Adancu-i luminandu-l ,
E ca durerea mea s-o-mpac
inseninandu-mi gandul
Continuare

Savantul isi imagineaza " un intuneric ca o mare jar-o raza ", " o pace eterna", o lume a nemiscarii, un haos al materiei nediferentiate, amorfe. Din acest haos intunecat si incremenit se desface un punct care-si capata independenta prin miscare ("Dar deodat-un punct se misca...cel intai si singur."

), desfacandu-se in principiile con
Continuare

in lirica, geniul primeste la Eminescu ipostaze diverse: de la cugetatorul din Scrisoarea I, la artistul din Scrisoarea II sau Odin si Poetul, conducatorul politic (cezarul) de exceptie din Scrisoarea III sau imparat si proletar, indragostitul care considera Erosul justificator pentru
Continuare