Traian
T. Cosovei (n. 1954). Poet format la Cenaclul de Luni al criticului
Nicolae Manolescu, acumuland experientele literare ale poeziei moderne,
pana la aceea a generatiei 80, postmodernista. Publica volume de versuri
care Exprima insasi evolutia poeziei: "Ninsoarea tlectrica" (1979), "Cruciada intrerupta" (1982), "Aer
cu diamante" (1982, volum colectiv, cu Mircea Cartarescu, Florin
Iaru, Ion Stratan), "Poemele siameze" (1983), "in
asteptarea cometei" (1986), "Rondul de noapte" (1987). "Pornind de la un vers" (1990) este un
volum de critica literara.
Sunt
si eu un june
"Sunt
si eu un june", din volumul "Aer cu diamante"
(1982), este poemul tineretii, in sensul pe care il dadea James
Joyce in "Portret al artistului in tinerete" ("The
Portrait of the Artist as a Young Man"):
"Tu ai putea
indupleca o noua era glaciara -
cu sarmul tau
ai putea face ocolul
pamantului in optzeci de zile..."
. Puterea varstei juvenile este
fara limite: forta vitala il poate ajunge in celalalt colt al lumii.
Junele nu difera prea mult de vorbitorii din Piccadily Circus:
"Eu
aici sunt un june -un posibil
coriolan draganescu incalecat pe-o statuie
de vorbe mici, lunecoase."
Vorba poetului este "lunecoasa", isi pierde repede consistenta: poetul isi construieste singur o mica
statuie, de pe soclul careia se contempla, pentru a ramane intiparit
in constiinta eternitatii. Nemurirea poetului se edifica prin aceasta
statuie de vorbe, straniu monument al nemuririi virtuale lasat posteritatii.
Poetul traieste prin vorbele lui, prin gandurile pe care Ie-a depozitat
in minte, candva, intr-un timp revolut.
Viata
literara este insa o imprastiere continua in infinitele detalii ale
realului:
"Si trecut prin rubrici mondene.
Prin cearceafuri cu
monograma.
Prin ghete cu capace,
ori prin raza cavalerilor Apocalipsei."
Cavalerii Apocalipsei, prevazuti de Albrecht Diirer, se includ in tematica
poetului, inchipuiti ca un rau necesar. Referirea la versurile biblice:
"Dupa aceea, am vazut pogorandu-se din cet un alt inger, care avea
o mare putere; si pamantul s-a luminat de slava lui."
("Apocalipsa", 18, 1) exprima o aspiratie a poetului la puritate spirituala, la o eliberare
de starile sufletesti meschine, un catharsis care sa-i cuprinda
intreaga fiinta. Omul poet trebuie sa treaca pe sub furcile caudine
ale existentei pentru a surprinde eterna frumusete a lumii:
"Prin
ciur si prin darmon, -
misionar al frumusetii si al fumurilor desertaciunii..."
.
Eul
liric, incendiar, e ca o gura flamanda, descrisa in chip de targ suprarealist,
acaparatoare:
"Ca o gura cu mansarde flamande.
Ca un lup ce revine
la oile sale. La scufita inimii care bate
vai si lunci."
Metaforele
si comparatiile exceleaza prin plasticitate; "scufita inimii"
este chiar taramul enigmatic al sufletului, de unde emana celelalte
sentimente, raspandite deasupra pamanturilor virgine: ea "bate
vai si lunci
lovindu-le cu salbaticie peste gura
peste botul lor de
verdeata obraznica."
Lumea, scoasa de sub un scut paradiziac, se
dovedeste sursa de inspiratie poetica, un topos caleidoscopic, in jurul
caruia se contureaza intregul univers, cuvantul dobandind valente demiurgice:
"Si fiecare cuvant de-al meu e un lac incarcat
cu yachturi de
placere -
si de ganduri ascunse
inflorind in jurul gleznelor tale
ca niste bratari de neliniste."
Poezia sau muza poetului determina
aceasta infuzie de ganduri ce sunt impletite, ca niste bratari, in jurul
gleznelor.
Junele
poet, la varsta ideala, este prins de valurile timpului, care il propulseaza
tot mai departe:
"Sunt si eu un june, -
o parte din viata o traiesc
in numele tau.
Dar tu dansezi
tu bei limonada - in urma ta,
turnul
din Pisa se-ndreapta pe calea cea buna."
Turnul din Pisa, simbol
al unei lumi inclinate, construita pe baze strambe, se-ndreapta, parca
sub influxul generator de viata si de forta, iar puterea spirituala
ii determina pe zei sa ramana tot mai departe:
"Tu ii inflacarezi
pe zei. Si tot tu le dai
cate un pumn dupa ceafa.
in rinichi
in ficat...
in ratiunea lor de a exista.
in rasuflarea ta de alcool se imbata toti
camionagii
Sfantului Duh!".
Zeii pot fi demolati de aceasta forta
imateriala ce poate duce la nasterea lumii sau la Apocalipsa. Iar "camionagii
Sfantului Duh" mentioneaza vectorii purtatori ai energiei vitale.
Miturile
degradate ale lumii revin cu putere, pentru ca poetul se transforma
intr-un cavaler al unei cruciade moderne:
"Eu aici sunt un june.
O balena alba intr-un estuar de liniste.
Un superstar -
Un cruciat
in cautarea ideii sfinte de Coca-Cola. Si de Blue-Jeans".
in aceasta
lume scapata de sub control, el devine purtatorul noii idei de misionarism,
dizolvat in marasmul realitatii nepasatoare:
"Un misionar al spatiilor
verzi, democratice.
Un obiectiv survolabil...
Un individ
adica nimic.
O zecimala in cifra ta de afaceri.
Unul caruia i se recomanda intoarcerea
la natura.
Si motociclismul
autostopul -
si budismul Zen. Adica nimic.../
Sunt si eu un june.
Hei, fratilor, - uitati-va si la mine!..."
.
In
lumea moderna, cuprinse de complexul masei informe de oameni, individul
este anihilat, acest fapt devenind o religie a tuturor societatilor
postmoderniste. Un iluzoriu
Big Brother stabileste sensul dezvoltarii
pentru toti ceilalti, care nu isi pot determina destinul. Progresul
inevitabil, care face ca pamantul sa poata fi strabatut in optzeci de
zile, era glaciara ce se anunta ca o noua forma de poluare a lumii nu-l opresc
pe poet sa-si afirme propriul eu:
"Eu aici sunt un
june - un posibil
coriolan draganescu incalecat pe-o statuie de vorbe
mici, lunecoase", trecut prin cronicile mondene si prin evenimentele
timpului sau. Fiecare cuvant a poetului
este plin de reveriile lacurilor pline de yachturi, tipa dupa splendoarea
lumii, dupa turnul din Pisa, dupa gloria care da un impuls zeilor, dar
le distruge si corpul "fizic".
Eul poetic traieste in lumea
decrepita a simbolurilor zeului Nimeni: Coca Cola, jeans albastri, spatiile
verzi, democratice, "estuarele" de liniste. Singurul lucru
dorit de poet este sa vada un moment ca lumea exista, ca nu a murit.
Miturile degradate ale lumii moderne cuprind, intr-o viziune de Gheena,
imaginea Zeului Automobil, domnind peste cimitire de masini, a bauturii
Coca Cola, a "stiintei voioase", care se lauda ca poate rezolva
multe dintre nevoile omului. Dintre elemente ale acestei lumi aflate
in degringolada, declansatoare de razboaie, pentru ca haosul, miscarea
browniana sociala si ideologica este prea mare, putem remarca un nou
misionarism, budismul Zen, Blue-Jeans, pletora "spatiilor verzi,
democratice", loc de desfasurare a mitingurilor de tot felul.
Banalitatea
lumii si incapacitatea individului de a rationa in deplina libertate,
fiind condus de forte oculte abstracte, fara nici o tangenta cu binele
individual si general, raman astfel teme dominante ale poeziei lui
Traian T. Cosovei.