Simona Popescu (n. 1965). Poeta, prozatoare si eseista.

Este o scriitoare care lupta impotriva "generatiei retrograde", vinovata, in plan literar, de o anume desuetudine a lumii, de incremenire in forme existentiale neviabile.  Cele mai puternic stapanite de revolta impotriva unui matrix social si politic sunt: "Xilofonul si alte poeme" (1990), "Pauza de respiratie" (1991), "Juventus" (1994), "Noapte sau zi"  (1998), "Volubilis" (1998).

Simona Popescu, o scriitoare cu gustul pentru straniu, pentru inventia stilistica, gaseste o alta varianta a dragostei, vazuta ca o eliminare a plictisului existential:

"Ceva trebuie sa se schimbe
fratele meu se va face un barbat urat
cu tatal meu stau de vorba destul de rar
bunicul nu mai vorbeste
prietenii mei vor pleca in curand
si eu voi pleca
as vrea sa stiu ce gandesti."

Risipirea timpului, cioburile de realitate sau de viata duc la gestul acesta indraznet, la o scrisoare catre un baiat. Simona Popescu foloseste o tehnica involuntara a "fluxului memoriei", faptele amalgamandu-se intr-o forma semnificativa, plina de toate incercarile unei vieti idealizate. Senzatia pe care o are eul este de pustiire, de evadare dintr-un univers stramt, in care bunicul nu mai vorbeste, iar prietenii vor pleca in curand, in care tatal se instraineaza si vorbeste si el din ce in ce mai rar.