Simona
Popescu (n. 1965). Poeta, prozatoare
si eseista.
Este o scriitoare care lupta impotriva
"generatiei retrograde", vinovata, in plan
literar, de o anume desuetudine a lumii, de incremenire
in forme existentiale neviabile. Cele
mai puternic stapanite de revolta impotriva
unui matrix social si politic sunt: "Xilofonul si alte poeme" (1990), "Pauza de respiratie" (1991), "Juventus" (1994), "Noapte sau zi" (1998), "Volubilis" (1998).
Simona
Popescu, o scriitoare cu gustul pentru straniu, pentru inventia stilistica,
gaseste o alta varianta a dragostei, vazuta ca o eliminare a plictisului
existential:
"Ceva trebuie sa se schimbe
fratele meu se va face
un barbat urat
cu tatal meu stau de vorba destul de rar
bunicul nu
mai vorbeste
prietenii mei vor pleca in curand
si eu voi pleca
as
vrea sa stiu ce gandesti."
Risipirea timpului, cioburile de realitate
sau de viata duc la gestul acesta indraznet, la o scrisoare catre un
baiat. Simona Popescu foloseste o tehnica involuntara a "fluxului
memoriei", faptele amalgamandu-se intr-o forma semnificativa, plina
de toate incercarile unei vieti idealizate. Senzatia pe care o are eul
este de pustiire, de evadare dintr-un univers stramt, in care bunicul
nu mai vorbeste, iar prietenii vor pleca in curand, in care tatal se
instraineaza si vorbeste si el din ce in ce mai rar.