Patriot inflacarat, suflet al Revolutiei de la 1848 pentru ale carei idealuri- «Dreptate, Fratie» - a luptat pina la sfirsitul vietii, intimplat departe de tara, la Palermo, in Sicilia (Italia), Nicolae Balcescu a fost intodeauna un mare istoric si un talentat scriitor. Opera sa capitala, Romanii suptMihai-Voievod Viteazul (aparuta dupa moartea sa), este expresia clara a tuturor acestor calitati.

Balcescu era un pasionat cititor al scrierilor vechi romanesti, al cronicilor pe care le-a publicat in una dintre cele dintii reviste specializate in acest domeniu - Magazin Istoric pentru Dada - edi­tata de el, era un admirator al faptelor marete ale eroilor neamului, intre acestia, Minai Viteazul ocupa un loc central. Reconstituind anii gloriosi ai domniei acestuia, Nicolae Balcescu il in-fatiseaza pe marele domnitor ca pe un simbol al ideilor de libertate si unitate nationala ale romanilor de pretutindeni si din toate timpurile. Caci, pentru Balcescu, istoria este "sfinta carte unde se afla inscrisa gloria Romaniei", iar Minai este "cel mai vestit si mai mare dintre voievozii romanilor" si anii domniei lui "cei mai avuti in fapte vitejesti, in pilde minunate de jertfire catre patrie",

Ca om de stinta, ca istoric al neamului, Nicolae Balcescu evoca cu obiectivitate fundalul economic, social si politic al Tarii Ro­manesti de la jumatatea secolului al XVI-lea, pentru ca, incetul cu incetul, sa aduca in prim-plan figura si personalitatea banului Craiovei, viitorul domnitor Minai Viteazul. Aceasta apare, in vi­ziunea lui Balcescu, ca intruchipare a idealului de domn luminat, calitatilor fizice de exceptie ("un barbat ales si vestit si laudat pen­tru frumusetea trupului sau ) adaugindu-li-se remarcabile caiitaji morale:

"credinta catre Dumnezeu, dragostea catre patrie, inga-duiala catre cei asemenea, omenia catre cei mai de jos, dreptatea catre toti deopotriva..."

.
In plus, Minai se dovedise, inca din anii cind era banul Craio­vei, un conducator iscusit, dobindind pentru tinutul Olteniei o a-nume independenta, reorganizind armata si cistigind, astfel, incre­derea si dragostea supusilor sai. Sigur ca succesele lui Mihai nu e-rau pe placul domnitorului Alexandru-Voda, care isi propune sa-l indeparteze pe potentialul sau rival.

Prins si condamnat la moarte, viitorul domn infrunta cu curai situatia, fi inspaiminta pe calaul care se pregatea sa-i taie capul, impresioneaza astfel multimea care asista la executie si isi salveaza in felul acesta viata.
Cu un deosebit simt artistic, Nicolae Balcescu exploateaza in-

timplarea (reala sau fictiva) a infricosarii calaului, adaugind la por­tretul eroului noi elemente, de data aceasta prin efectele pe care maretia "acelui june barbat eroic" le are asupra gidelui si asupra multimii. Privirea ("cautatura") condamnatului este "salbatica si ingrozitoare", pe calau il cuprinde "un tremur groaznic", "puterile ii slabesc, groaza il stapineste", multimea re infioara "ca o miscare electrica".

Intreaga scena degaja dramatism, tensiune, emotie. Mi­hai priveste numai, dar scriitorul urmareste si noteaza exact re­actiile celor din jur. "Gloata" ii cere iertare cu "un glas de tunator", voda il absolva "vrind-nevrind".


, Lipsit de detalii nesemnificative (culoarea parului sau a ochi­lor, forma fetei etc), portretul voievodului se compune din linii ferme care scot in evidenta maretia, grandoarea, forta personajului. Dimensiunea lui uriasa il impune in fata adversarilor si a sustinato­rilor deopotriva.

In viziunea lui Balcescu, viitorul domn nu este un om obisnuit, ci - prin origine, prin vointa divina si prin faptele sale, mai ales -un erou, asemenea generalului roman Marius, un semi-zeu, cum il va numi mai tirziu, descriind batalia de la Calugareni, un simbol etern pentru intreg neamul romanesc.