in aceasta "Ars poetica", din volumul "Necuvintele", poetul elogiaza simturile, senzorii de baza ai spatiului poetic. Muzica reverbereaza fortele necunoscute ale increatului, sonurile lumii atemporale, a inceputurilor:

"O, muzica, tu vibratia
cea mai rara
pentru ca niciodata nu vom
sari deasupra urechii noastre."

Mirosul devine vehicul catre lumea fascinanta, pierduta, a copilariei:

"O, voi mirosuri, minunatelor
pentru ca inima mea calatoreste
uneori spre copilarie
prin tunelul vostru."

Culorile rasfata lumea cu imagistica lor cromatica:


"O, voi culorilor, fatarnicie
a lumii."

p3d423pk19vnu
Arta poetica se defineste pe deplin printr-o ruga adresata cuvintelor, menite sa substantializeze transgresia spre imaterial:

"O, voi, cuvintelor
pe care le desfasor mereu
in urma, ca o locomotiva
sufletul ei ne"gru..."

. Cornul care strapunge cuvintele ar putea reprezenta un semn al increatului, o forta magica atribuita acestor semnificante pline de latente nebanuite, intr-un transfer nesfarsit dintre lucruri si cuvinte:

"Orice corn poate sa va strapunga
cuvintelor, cuvintelor
si orice dorinta de corn
cuvintelor, necuvintelor..."

.