Basmul popular este una dintre speciile reprezentative ale folclorului nostru si este o opera narativa, epica, de mare intindere, in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite de personaje cu puteri supranaturale care reprezinta fortele binelui si ale raului si din a caror confruntare ies invingatoare cele, dintai. Totodata, locul si timpul intamplarilor din basm nu sunt bine precizate.

Aceste trasaturi ale basmului pot fi observate si in creatia populara Praslea-cel-Voinic si merele de aur care are un autor anonim si a fost transmisa pe cale orala, fiind culeasa mai tarziu de Petre Ispirescu de la tatal sau. Totodata, ca in orice basm, intamplarile narate s-au petrecut candva, demult ("A fost odata ca niciodata"), pe taramuri diferite: pe taramul acesta si pe taramul celalalt - un tinut fabulos, plin de mister, necunoscut - taramul zmeilor, populat si de alte fapturi fantastice.

De aceea si intamplarile narate sunt reale si fantastice; reale pot fi: existenta imparatului, a fiilor sai, a fetelor de imparat, dorinta feciorilor de a prinde hotul merelor, invidia fratilor mai mari sau casatoria lui Praslea cu fata cea mica. intamplarile fabuloase domina insa, deoarece, de la inceput, aflam de existenta unui mar care face mere de aur, furate de niste zmei cu care apoi Praslea, ajuns pe taramul celalalt, se lupta. Tot fabuloase sunt si uciderea balaurului, discutia cu corbul, salvarea eroului de catre zgripturoaica, transformarea palatelor in mere sau modelarea unei furci care toarce singura si a unei closti cu puii de aur.

O alta trasatura a basmului este prezenta personajelor cu puteri fabuloase. Asa se explica faptul ca intamplarile sunt savarsite, in majoritatea lor, de Praslea, care este un personaj cu puteri supranaturale, specific basmului, alaturi de care stau per­sonajele cu insusiri obisnuite.

Din aceeasi categorie cu Praslea fac parte: zmeii, balaurul, corbul, zgripturoaica si puii ei, toate inzestrate cu insusiri iesite din comun: forta, capaci­tate de metamorfozare etc. Cu toate acestea, ele devin simboluri ale realitatii prin ceea ce semnifica: Praslea reprezinta idealul de cinste si dreptate, zmeii si balaurul intruchipeaza rautatea si violenta, cruzimea si repulsia, iar zgripturoaica si puii ei sunt simbolul recunoasterii si al bunatatii sufletesti.

Din categoria personajelor reale fac parte: imparatul, fiii cei mari, fetele de imparat si mesterul argintar, fiecare reprezentand, de asemenea, o anumita dominanta de caracter: dreptatea (imparatul), dorinta de libertate (cele trei fete), dragostea si fidelitatea (fata cea mica) sau talentul mestesugaresc (mesterul argintar).

Ca in orice basm, indiferent ca sunt personaje fantastice sau reale, acestea reprezinta modele morale opuse, grupandu-se in forte ale binelui si ale raului, pen­tru ca orice basm este structurat pe baza opozitiei dintre bine si rau. Fortele binelui sunt constituite din: imparat, Praslea, cele trei fete, corb, zgripturoaica si puii ei, mesterul argintar, carora li se opune cealalta tabara, a fortelor raului, din care fac parte: fratii cei mari, zmeii, balaurul. Din confruntarea lor ies invingatoare fortele binelui, deoarece "basmul este poezia dorintelor implinite, in el se indeplinesc visele poporului, nazuintele lui spre o viata fericita si multumita". Cand echilibrul se clatina in defavoarea fortelor binelui, intervin ajutoarele, prietenii eroului, pentru restabilirea lui sau pen­tru obtinerea victoriei; astfel Praslea e ajutat de corb, de fata cea mica si de zripturoaica pentru a-l invinge pe cel mai puternic dintre zmei si pentru a ajunge pe taramul oamenilor. Conflictul principal al basmului este intre Praslea si zmei, dar lui i se subordoneaza si unele conflicte secundare, dintre care cel mai semnificativ este cel dintre erou si fratii sai.


Fiind un basm, si aceasta opera literara se bazeaza pe o structura unica, pornind, de la formula narativa de inceput prin care se anticipeaza fabulosul intam­plarilor ("A fost odata ca niciodata"). Acesteia ii urmeaza situatia initiala (furtul merelor) si cauza care determina actiunea (ranirea hotului si urmarirea lui). O data misiunea asumata, eroul trebuie sa treaca incercarile (muncile, probele), primind uneori ajutor si iesind, in final, biruitor. Astfel, Praslea se lupta cu zmeii, omoara balaurul, ajunge in imparatia tatalui sau, faureste furca, closca cu puii de aur, dovedindu-si, in final, identitatea.

In basm exista formule de mijloc (mediane) prin care se sugereaza deplasarea in spatiu ("si mersera, mersera"), durata ("si se luptara si se luptara zi de vara pana-n seara") sau continuarea actiunii ("caci cuvantul din poveste inainte mult mai este") si finale, care marcheaza incheierea actiunii, continand si transmitand o usoara nota de veselie si optimism:
"Trecui si eu pe acolo si statui de ma veselii la nunta, de unde luai
O bucata de batoc
Si-un picior de iepure schiop,
si incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa."


Astfel este marcata si valoarea morala a basmului, caci fortele binelui ies invingatoare, iar adevarul* dreptatea, cinstea, omenia se impun. De aici, ascultatorul invata sa militeze pentru aceste valori morale ca elemente componente ale unei personalitati umane.

In planul constructiei epice se observa preferinta pentru cifra trei (trei frati, trei fete de imparat, trei zmei), careia i se mai alatura cifra o suta (o suta de oca de carne si o suta de paini), fiind socotite cifre magice.

O alta nota definitorie a acestui basm, ca si a celorlate creatii similare, este oralitatea stilului prin care se stabileste, in primul rand, o relatie de comunicare intima cu ascultatorii, dovezi ale oralitatii fiind constructiile si expresiile populare ("a se face luntre si punte", "a-si lua inima In dinti", "in slava cerului", "cu ochii tinta", "a nu-si pierde cumpatul" etc), imbinarea vorbirii directe cu vorbirea in­directa, folosirea unor constructii exclamative, inversiunile si repetitiile specific populare ("rogu-te", "adevar graieste gura mea", "facu ce facu" etc.) Din cele prezentate anterior, deducem ca basmul este o creatie narativa de mare intindere, in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de personaje cu puteri supraomenesti care reprezinta fortele binelui si ale raului, din a caror confruntare ies invingatoare cele dintai. Basmul are o structura specifica, se caracterizeaza prin oralitate, iar fru­musetea lui consta in valoarea estetica, dar si morala, deoarece, intr-o forma aleasa, pune in evidenta dorinta de dreptate, de adevar si de cinste, comunicand o atmosfera de optimism.