In 1990, cand adevarata Maitreyi Devi se contopea, intru Atman, cu marele Tot, cel care in roman isi spusese Allan (si care se numea Mircea Eliade) murise, si el, de patru ani.

Ramasesera in veac numai cuvintele lui, inchinate ceasului de amagiri (care fusese perioada indiana) cu duioasa iubire pentru Maitreyi: "iti mai amintesti de mine, Maitreyi? Si daca da, ai putut sa ma ierti?" (dedicatie in limba bengali, la roman).

Romanul lui Mircea Eliade prezinta cel putin trei trasaturi care il fac unic in literatura romana:
 Este nu doar povestea unei iubiri misterioase si tulburator de . triste, ci si un mod de revelare a sacrului, in conceptia autorului,
fiecare iubire fiind o hierofanie.
 Cei doi protagonisti ai emotionantului episod erotic au existat in realitate; dincolo de eventualele aspecte care tin de fictiune, romanul Dragostea nu moare (scris de Maitreyi Devi) reinvie perioada iubirii si confera dragostei (eternizata chiar prin titlu) caracter de mit.

In romanul lui Mircea Eliade, fiinta interioara a lui Maitreyi este greu de descoperit, de parca autorul ar fi aruncat peste intamplari valul May ei: amintirea tinerei fete se incheaga din niste marturisiri mereu retractate, sporindu-i misterul.
O cercetare mai atenta a personajului, releva mai multe ipostaze care-i subliniaza complexitatea:

- ipostaza reala;
- ipostaza sacra;
- ipostaza de mireasa intr-o viitoare "nunta in cer".


In planul real al romanului, Maitreyi este o tanara de 16 ani,fiica inginerului Narendra Sen din Calcutta; faptura misterioasa si schimbatoare, stranie si ciudata ca insasi batrana Indie, Maitreyi ii ofera europeanului mereu o alta revelatie: "O priveam cu oarecare curiozitate, caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi, de matase, in zambetul timid, preliminat de panica, si mai ales in glasul ei atat de schimbat in fiecare clipa..."

Dupa ce Allan se muta in casa inginerului, apropierea de Maitreyi ii releva o fiinta pura, o "primitiva" in sensul inocentei, care crede ca arborii au suflet si se simte jignita pana "la lacrimi, atunci cand un barbat ii atinge bratul.
Plina de sensibilitate (atunci cand ii daruieste lui Allan o floare in care impletise un fir din parul ei), mandra si dispretuitoare in alte momente, cantand de una singura si intristandu-se dintr-o data, Maitreyi arata mereu o alta infatisare. Ceea ce impresioneaza la aceasta orientala este amestecul de nevinovatie si senzualitate, de la jocul copilaresc si naiv, pana la daruirea totala, (din clipele de dragoste).




Caracterizata drept "cea mai talentata si mai enigmatica fata din cate am cunoscut", Maitreyi este instruita si culta, apreciata in cercurile bengaleze de intelectuali, dar pastrand totodata in suflet, un amestec de paganism si irational care o face unica.
Dar, in planul real al romanului, casatoria cu Maitreyi (dorita de Allan) este imposibila, caci aceasta ar atrage oprobriul public asupra familiei. De aici, alungarea din casa a oaspetelui si imensul sacrificiu pe care-l va face tanara pentru a-si castiga dreptul la dragoste.
Ipostaza sacra a Maitreyei deriva din chiar numele ei: in mitologia indiana, acest nume era purtat de sotia unui mare intelept si le simboliza pe femeile superioare intelectualiceste; in termenii mitului, Maitreyi era o initiata, insetata de cunoasterea adevarului absolut. Aceasta este revelatia pe care i-o ofera si lui Allan - care o vede uneori ca pe o zeita sau ca pe o sfanta: "Alergam intr-o masina a secolului al XX-lea si alaturi de mine aveam un suflet nepatruns si neinteles, tot atat de himeric si de sfant ca si al celeilalte Maitreyi, sihastra din Upanishade\ Parca ar fi avut un nume predestinat, tanara bengaleza conferentiaza despre frumos si scrie poeme filosofice apreciate chiar de marele scriitor Tagore; si tot in termenii mitului, iubirea mistica pentru batranul poet, poate fi interpretata ca o reminiscenta a respectului pentru cel care o initiase in tainele cunoasterii religioase.
Daca ipostaza reala a fetei accepta iubirea totala, ipostaza ei sacra este infricosata la ideea ca pacatul va fi pedepsit de acea forta superioara pe care indienii o numesc Karma.
Numele eroinei mai trimite, prin asemanare, la o alta zeitate: Maitreya, in traducere "Cel legat intru prietenie"; poate si din acest motiv, daruindu-i o carte lui Allan, ea i-o dedica, simplu, "Prietenului".


Ipostaza de mireasa pentru o viitoare "nunta in cer" se contureaza in ultima parte a romanului cand, dupa dramatica lor despartire, Maitreyi ii spune lui Allan: "in viata viitoare ne vom intalni iar, dragule. Ai sa ma recunosti atunci?" Tragica interogatie si fara raspuns; in Univers era tarziu si asfintise steaua iubirii; si totusi, in romanul ei, Maitreyi Devi si-a spus Amrita (in mit, bautura de nemurire, harazita celor care ajung in cer).