Mircea Cartarescu este promotorul unei imagini suprareale a evenimentelor obisnuite, animand obiectele printr-o stranie metamorfoza, plasandu-le intr-un univers imagistic de certa originalitate. in acest fel, in mod cu totul neobisnuit, spatiul claustram al apartamentului este locuit de fiinte ciudate: chiuveta, musamaua, borcanul cu mustar, tacamurile ude. Toate acestea fac parte dintr-o "natura moarta" intrinseca, definindu-se ca parti ale unui univers, unul dintre universurile transcendente posibile. Steaua din coltul geamului de la bucatarie, la care priveste cu nostalgie chiuveta, reprezinta si ea un alt univers, situat extrem de departe, intangibil.

Intr-un fel, chiuveta este o Catalina care se indragosteste de un Hyperion transcendent:

"intr-o zi chiuveta cazu in dragoste,
iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie
se confesa musamalei si borcanului cu mustar
se planse tacamurilor ude.
in alta zi chiuveta isi marturisi dragostea:
stea mica, nu scanteia peste fabrica de paine si moara dambovita".

Versurile, scrise in stilul lui Guillaume Apollinaire, stabilesc o distanta enorma intre lumea uranica, a stelei din departari inaccesibile, si centralele electrice din subsoluri, "pline de becuri".

Invocatia poetica adresata stelei implica un magnetism erotic al intregii fiinte a chiuvetei:

"stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cantece pentru tine, cum se pricepe si el,
vasele cu resturi de conserva de peste
te-au si indragit.
vino, si ai sa scanteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum
craiasa a gandacilor de bucatarie."

Steaua devine astfel, in lumea moderna a artefactelor fara valoare, un Hyperion degradat, care isi risipeste lumina pentru obiectele unei lumi fara stralucire, in case, in medii ce contin toate aceste resturi metalice, deseuri ale unei lumi Kitsch, surogate ale unei civilizatii lipsite de spiritualitate.

Totusi, tensiunea ideatica a poeziei se simplifica, figurand si aspiratiile banale ale stelei galbene, care iubeste o "strecuratoare de supa
din casa unui contabil din pomerania
si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
asa ca intr-un tarziu chiuveta incepu sa-si puna intrebari cu
privire la sensul existentei si la obiectivitatea ei."

Chiar plagiate dupa modele exemplare, cu reverberatii cosmice, iubirile se consuma, totusi, intr-o lume devalorizata, ca niste tranzactii pur mercantile:

"si intr-un foarte tarziu ii facu o propunere musamalei."

Un alt actor in aceasta scena insolita devine "gaura din perdea":

"eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste.
am iubit o superba dacie crem pe care n-am vazut-o decat o data...
dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari
si tot ce a fost mi se pare un vis."


Naratorii poeziei sunt multipli, fiind selectionati din diverse medii ale tehnicii acaparatoare, personalizati de strania putere a poeziei, nota de poveste de dragoste ireductibila, neconsumabila disparand dupa ce steaua galbena, situata departe, nu mai ramane nici ea pe traiectoria ei, ci se situeaza intr-un spatiu comun, banalizat, fara a se mai desprinde de aici. Lumea ca ansamblu este comunizata de sentimentul degradat al dragostei contemporane sterile si lipsite de vlaga, iar coborarea stelei in lumea de jos arata ca intreg universul este impanzit de aceste relatii ale destramarii misterului, ale situarii in sfera lipsita de insemnatate a acestui taram inferior.