Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
HomeTrimite comentariuContact








Mihail Sadoveanu (1880-1961) s-a nascut la Pascani, la 5 noiembrie 1880. Tatal, Alexandru Sadoveanu, provenea dintr-o familie de olteni emigrati pe vremea revolutiei lui Tudor Vladi-mirescu. Mama era dintr-o familie de tarani saraciti din Verseni, pe apa Moldovei, nu departe de Falticeni.

Urmeaza scoala primara cu dascalul Busuioc, muntean de pe Tazlau, evocat in "Domnu Trandafir", care ii pune in mana abecedarul lui Creanga. inca din liceu debuta, in revista umoristica bucuresteana "Dracu", cu schita "Domnisoara din Falticeni", semnata "Minai din Pascani".

in 1923, este ales membru al Academiei Romane. intr-o cariera scriitoriceasca de aproape saptezeci de ani, a scris peste o suta de carti. Se stinge din viata la 19 octombrie 1961.

Opera sa sta sub semnul realismului, dar, spre deosebire de Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu pastreaza un orizont mitic in care se proiecteaza faptele istorice si marile evenimente ale vietii umane. Povestirile sale au o infuzie discreta de lirism, vremurile de altadata dobandind valoarea unui eden terestru, in care elementele de ordin divin se imbina cu puterile pamantesti. Oamenii locului, situati in epoci diferite, dintr-o Moldova arhaica sau din timpuri mai apropiate, au aceeasi pricepere magica a semnelor vremii, sunt buni razboinici, au o bucatarie arhaica surprinzator de rafinata, elemente prin care se construieste un univers edenic, unde libatiile si mesele imbelsugate nu sunt decat un prolog pentru intrarea in spatiul miraculos al povestilor, pentru intamplari nemaiauzite. in romanele istorice, Sadoveanu surprinde trei perioade distincte: vremea de aur a inceputurilor etnice, propagate in timpul profan, din "Creanga de aur", (avand titlul omonim operei lui James George Frazer, "The Golden Bough"), epoca eroica voievodala, a lui Stefan cel Mare, in "Fratii Jderi" (1935-1942); decaderea puterii voievodale, in "Neamul Soimarestilor" si in "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda".

Adevarate paradisuri terestre se intalnesc in descrierile de natura din "imparatia apelor" si din "Tara de dincolo de negura".

"Baltagul"
, scoate la iveala o lume arhaica, in care dainuie vechi mituri si traditii, cum este cel al Marii Treceri sau al lui Isis si Osiris.

Personajele lui Mihail Sadoveanu sunt situate departe de lume, traind cel mai adesea in codri sau in imparatia apelor, refuzand civilizatia si conducandu-se dupa semne magice. Kesarion Breb, din "Creanga de aur", este al treizeci si treilea Decheneu, venit din inima muntilor sa afle noua religie aparuta la poalele lumii. Aceasta "ruptura de realitatea citadina", o "falie in trecut", se realizeaza prin introducerea altor norme de conduita, prin respectarea legilor arhaice ale vietii, cum este cea a gasirii vinovatului, in "Baltagul", sau a gasirii alesei de, catre imparatul Bizantului in "Creanga de aur".

in "Ostrovul lupilor" se poate regasi un adevarat paradis vegetal, situat dincolo de realitatea unei civilizatii apasatoare, in timp ce, in "Hanu Ancutei", imersia in timpul arhaic evoca o lume cu balauri metamorfozabili in fiinte umane, cu banditi si povesti de dragoste deosebite.

Hanu Ancutei
Aceasta scurta culegere de povestiri a lui Sadoveanu sta sub semnul construirii unui univers mitic si fabulos, fiind structurata dupa principiul "Decameronului", de Boccaccio, al "Heptameronului" Margaretei de Navarra sau al "Povestirilor din Canterbury", de Geoffrey Chaucer. Daca "Fratii Jderi" ilustreaza o epoca mitica, a sihastrilor de la Izvorul Alb, lumea din "Hanu Ancutei" nu poate fi determinata temporal, fiind situata intr-un segment al timpului apropiat de origini, in care se nasc legendele.

"Hanu Ancutei" incepe cu un memorabil exercitiu textual de proiectie in mit a unei lumi reale, deschisa insa catre orizonturi atemporale. Actiunea de la han se petrece "intr-o toamna aurie", epitet ce trimite direct catre o "varsta de aur", izvodita dintr-o indepartata memorie ancestrala.

Este acel segment temporal nedeterminat, situat in illo tempore, "intr-o indepartata vreme", timpul fabulos al faptelor neobisnuite din povesti, marcat de evenimente meteorologice care il situeaza si mai puternic intr-un orizont mitic. Timpul real al intamplarilor si al povestilor este nedeterminat, putand fi identificat in text anul 1853, cand incepe Razboiul Crimeii, fiind mentionat "imparatul Alb", al Rusiei, care incepe razboi impotriva "limbilor pagane".

Mai important este timpul mitic, accentuat de semne ciudate, de faptul ca "au cazut de Santilie ploi naprasnice", si de aparitia unui "balaur negru in nouri, deasupra puhoaielor Moldovei."

Este vremea unor mari prefaceri, un timp primordial, cand pe cer apar fiinte fantastice, "paseri cum nu s-au mai pomenit", involburate in furtuna, mergand spre rasarit. Pe pamant, initiatii in zodii, cum este mos Leonte, citesc in cartile ezoterice, talmacind semne neobisnuite, "semnele lui Iraclie-imparat", dovedind ca aceste pasari "ratacite din ostroavele de la marginea lumii" vestesc doua mari evenimente:





"razboi intre imparati si bielsug la vita de vie."


De aici, in plan narativ, timpul mitic pare sa aiba o corespondenta si in timpul real, caci "imparatul Alb si-a ridicat muscalii lui impotriva limbilor pagane", implinind semnele zodiilor, care aveau si o implinire in belsugul terestru, incat "a daruit Dumnezeu rod in podgoriile din Tara-de-Jos de nu mai aveau vierii unde sa-si puie mustul".

Abia acum, dupa ce timpul mitic si timpul terestru, real, se contopesc, se creeaza un spatiu narativ de mare fascinatie, incat se declanseaza "la Hanul Ancutei vremea petrecerilor si a povestilor."



Din acest metatext cu caracter de generalitate, care provine parca dintr-un havuz mitic al unui spatiu epic primordial, se deschid acum planurile narative ale acestei scrieri in rama. Acum, in hanul-cetate, motiv fundamental al operei sadoveniene, devenit un suprapersonaj prin valorile simbolice dobandite, discursul narativ este preluat pe rand de personaje care isi asuma scenarii succesive. Hanul insusi este, in vartejul timpului, la hotarul dintre cele doua laturi ale sale, mitic si real, un punct de refugiu, de izolare:

"nu era han, - era cetate", eraalcatuit din niste "ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele".

intr-o atmosfera de totala voiosie, de "buna-voire" intre oameni, cu pace in tara, cu "zile line de toamna", se oprea "viersul lautarilor si porneau povestile".

Dupa acest cadru creat de un narator principal, abstract, cu o prezenta extrem de discreta in discurs, apar pe rand, din umbra cotloanelor hanului, sub dirijarea discreta a lui mos Leonte, adevarat maestru de ceremonii, mare distribuitor de zodii si de roluri, povestitori care isiTosteau povestea vietii si se retrageau apoi in spatiul nedeslusit din care se ivisera: Ionita comisul, narator-personaj, povesteste o hazlie intamplare cu "iapa lui Voda"; calugarul Gherman, narator-martor, necreditabil, spune o poveste cu un vestit talhar, Haralambie; mos Leonte, narator-martor, necreditabil, invaluind in mister multe detalii ale naratiunii, vorbeste despre un balaur groaznic; capitanul Isac, narator-personaj, sosit mai tarziu in spatiul narativ, evoca, in "Fantana dintre plopi", o poveste nefericita de dragoste din tinerete; mos Ienache coropcarul, narator-martor, necreditabil, vorbeste despre "cealalta Ancuta", a carei dublura perfecta este hangita din timpul povestirii; un cioban, Costandin Motoc, evoca un "judet al sarmanilor", din vremurile infricosate, fiind el insusi eroul povestirii; jupan Damian, un negustor lipscan, povesteste, in calitate de narator-personaj, despre calatoriile sale prin Europa; un orb sarac, personaj-narator, dar si colportor, relateaza legenda margaritarului si o calatorie initiatica prin tarile rasaritului; in fine, in a noua povestire, planurile narative se complica, prin prezenta in text a doi naratori, Zaharia Fantanaru si Lita Salomia, situati in doua planuri temporale, in timpul fabulei si timpul discursului, naratorul-personaj descoperind cu bagheta lui magica nu numai izvoarele din adancuri, ci si pe acelea din sufletele indragostitilor.
Magia povestirii nu provine insa doar de la sublime scenarii naratologice, ci este numai amplificata de ele. Pentru ca aceste cutume apartin unui timp mitic in care se petrecea si se chefuia fara teama, cand se preparau la foc moale pui in tigla si hartane de miel, oamenii bucurandu-se de o nesfarsita libertate. Rafinamentul prepararii bucatelor face parte dintr-o arta culinara straveche, evocata si in alte scrieri sadoveniene, in "Zodia Cancerului" sau in "Fratii Jderi", iar metodele prin care se prepara sunt diverse: puiul nu este fiert, ci numai fript, in talger la lut, in cuptor sau la tigla. Vinul se bea din cofe de lut, iar painea trebuie sa fie proaspata, de abia scoasa din cuptor, insisi calugarii ies din recluziunea lor monahala pentru a participa la aceste adevarate festinuri culinare, in care trebuie sa apara si nelipsitele placinte poale-n brau. Cum artefactele lumii tehniciste nu inseamna prea mult in ordinea acestei lumi ramase in sfera mitica, oamenii de aici, contemporani formal cu zorii vremurilor moderne, nu cunosc ce este trenul, nici nu agreeaza imbracamintea sofisticata a vizitatorilor straini.
Inspirata poate dintr-o serie de surse livresti (episodul cu iapa lui Voda poate avea ca punct de plecare "Le moyen de parvenir", de BeroaSde de Verville, iar Neculce poate sta ca marturie pentru numele haiducului Vasile cel Mare), limba lui Sadoveanu are totusi farmecul unei puritati originare, adecvata evocarii unei lumi ideale, greu accesibila, ca si in "Baltagul", omului modern. Cert este ca aceasta lume, la granita dintre real si ireal, exista pentru a arata ca, dincolo de o gandire pozitivista, poate fi un orizont mult mai complex, in care intrigile se desfasoara dupa scheme deosebite, iar legile realului sunt eludate tocmai spre disperarea celui ce crede ca mintea omeneasca este suficienta pentru a explica totul. Lumea recreata de Sadoveanu este perfect verosimila, in legile sale transcendente, refiizandu-se prozaicilor locuitori ai civilizatiei moderne, excesiv de rationali in gandire pentru a observa ca miturile au o valoare de adevar eterna, atemporala.

Hanul Ancutei - rezumat

Alte referate romana, dar Necategorisite











Politica de confidentialitate