Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
HomeTrimite comentariuContact







  Aparut in 1929, romanul "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda" face trecerea spre imaginea mitica a Moldovei (din "Fratii Jderi"), infatisand tabloul tragic al unei tari conduse de un tiran.

  Tema cartii o constituie un timp istoric nefast, aflat sub semnul regresului si anume a treia domnie a lui Duca-Voda.

  Structura:

Cele 363 de pagini ale romanului sunt structurate in 33 de capitole, numerotate cu cifre romane si purtand titluri ample, rezumative: /. "in care se vede cum intra in Moldova un cala­tor dintr-o tara departata si cum Ilie Turculet nu-i numai capi­tan de steag ci si cetitor de stele"; VII. " Unii sfatuiesc, altii dorm"; IX. "Drum spre Iasi"; XXXIII. "Cel din urma, in care domnita Catrina mai vede o data pe beizadea Alecu".

----
Actiunea este structurata pe doua planuri:
  Trecerea prin Moldova a abatelui Paul de Marenne, tri­mis de catre regele Frantei (Ludovic al XlV-lea) in solie la Poarta Otomana.
  Iubirea nefericita dintre vlastarul domnesc Alecu Ruset si domnita Catrina (fiica domnitorului Gheorghe Duca).

Intre cele doua planuri exista destule punti de legatura, abatele de Marenne fiind un observator al vietii sociale din Moldova, dar si un martor al iubirii sfarsite napraznic a tanaru­lui Ruset.

  Subiectul romanului ar putea fi rezumat astfel:

In septembrie 1679, in timpul celei de a treia domnii a lui Duca Voda, intra in Moldova, venind din Polonia, abatele Paul de Marenne (mesager al Regelui Soare), care calatorea spre Constantinopol.
Insotit de patru slujitori straini si de o calauza autohtona (Ilie Turculet), abatele este intampinat, in apropiere de Roman, de tanarul Alecu Ruset (fiul fostului domnitor Antonie Voda, mazilit de catre turci, prin intrigile lui Duca). De acum, drumurile celor doi se vor intersecta de mai multe ori, pana la cumplita moarte a lui Ruset.
Drumul spre Iasi (capitala Moldovei) ii dezvaluie calatorului strain doua realitati: una vazuta si tragica, profund legata de timpul istoric si una nevazuta, arhaica si pura, integrata unui timp etern.
Realitatea vazuta se constituie in imaginea unei tari pustiite de navalirile straine si se contureaza in cuvintele pline de spaima ale unui taran adus de imprejurari in stare de salbaticie:

" Ofi, boierilor si domnilor, se tangui deodata omul c-o voce nefireasca; parca eu pot sti cine ne-a pradat? Zic sa fi fost cazaci ori Iesi. Altii socot c-au fost oamenii stapanirii care im­plinesc birul. Acu-i saptamana, ne-au luat vitele. Si sculandu-se satul, s-a batut cu ei. Asa ca ne-au zdrobit si ne-au taiat, pra-dandu-ne (...). S-acu, cei ce am ramas ne-am mutat in padure".


La tot pasul, calatorul strain este confruntat cu aceasta trista realitate materializata in imaginea mormintelor proaspete, a ca­selor arse, a oamenilor inspaimantati; iar aceia dintre poporeni care indraznesc sa carteasca, sunt adusi in fata domnului, asa cum s-a intamplat cu falnicii (altadata) razesi din Orhei:
"Erau cincizeci ori saizeci de oameni, slabi si cu putine straie si proaste. Unii erau fara cusme* si imbroboditi cu niste petici, ca muierile. Tarau in picioare opinci ori zdrente legate cu ate de tei. Umiliti de batai si foame, isi plecau fruntile si .la iesirea mariei sale cazura in genunchi."


Aparitia lui Tudor Soimaru (acum batran, orb si garbovit sub vremi) constituie o icoana a "cancerului" care manca Moldova, iar cuvintele lui rasuna prevestitor: "Multameste-te, maria ta, cu banii nostri, cu vitele si cu rodurile pamantului si cu mierea stiubeielor noastre; nu-ti incarca sufletul cu sange. Caci se suie pana la cer plangerile obijduitilor, iar mosnegii cei neintelepti si orbi te blastama sa mori neiertat si singur!".





Fata nevazuta a Moldovei este aceea a unui tinut ances­tral, in care totul a ramas neschimbat de la inceputul Creatiei: natura edenica, zimbrii care haladuiesc in voie, contopirea oamenilor cu Cosmosul, fac din Moldova "o America virgina ca aceea din «Atala» de Chateaubriand" (Calinescu).
Distinsul calator strain este invitat sa se infrupte din spe­cialitatile culinare ale sotiei unui anume Griga Lazarel si se mira ca moldovenii stiu sa prevada schimbarile vremii dupa niste "semne" doar de ei cunoscute.
Ca si in alte romane istorice sadoveniene, acest tinut stravechi traieste intr-o lumina de mit si de eres: un cutremur, aparitia unei pasari parca de pe alt taram si lacrimile unei icoane a Maicii Domnului, toate constituie "semne" ale unor nenorociri viitoare.

Al doilea plan al actiunii prezinta iubirea tragica dintre Alecu Ruset si domnita Catrina, aspiratie pusa dintru inceput sub semnul imposibilului (ca si aceea a nefericitilor Romeo si Julieta).
Ars de dorul gingasei domnite, Ruset o va cauta la Iasi (ferit, deocamdata, de mania lui Duca, intrucat un prieten po­lonez al tanarului detinea niste scrisori impotriva Sultanului, semnate de voievodul moldovean).

Intalnirile celor doi indragostiti sunt putine si vegheate cu strasnicie de dadaca Magdalina, iar vorbele care se spun sunt ceremonioase si curate.
Atunci cand Catrina pleaca la Constantinopol, impreuna cu tatal ei, Alecu Ruset o urmeaza, intr-o aventura primejdioasa, deoarece fata fusese juruita lui beizade Stefan - uratul urmas al domnitorului muntean.

Incercand sa fure mirele, in chiar noaptea premergatoare nuntii, Alecu Ruset este prins de oamenii domnitorului si adus in fata lui Duca. Multumit de aceasta "prada" voievodul il omoara cu buzduganul pe imprudentul tanar, in timp ce clo­potele vesteau nunta domnitei cu omul ales de tatal ei.
Dintre personaje, Duca Voda este infatisat ca un tiran. Lacom si neindurator cu aceia care nu-si puteau plati multele biruri, voievodul ii pedepseste cu asprime atat pe saraci cat si pe boieri, calaul curtii fiindu-i mereu alaturi.

Insetat de putere si dornic sa o pastreze cat mai mult, Duca Voda accepta si impune casatoria Catrinei cu beizade Stefan, obtinand de la turci, in schimbul acestei tradari, si functia de hatman al Ucrainei.
Abil in masluirea adevarului, viclean si duplicitar, domni­torul moldovean ii cere spatarului Ion Milescu sa falsifice niste scrisori prin care Ruset devenea dusman al turcilor; in acest mod, Duca isi va satisface ura impotriva predecesorului sau (Antonie Voda) si va gasi pretextul pentru uciderea lui Ruset. Temperament sangvinar. gata oricand sa puna mana pe buz­dugan, crud si hotarat. Duca Voda nu are nimic sfant, chiar si felul in care se inchina ascunzand fariseismul lui.
Finalitatea personajului Alecu Ruset este fixata de G. Calinescu: "...un erou melancolic, lipsit de initiativa din cauza dragostei sau cu o initiativa dezordonata, ineficienta. in afara de aceasta, in chip exceptional, Ruset e un om fin, cu stiinta de limbi straine, capabil de a medita asupra realitatilor etnice si cu patima gastronomica. Astea toate ii dau o pasivitate antieroica ".


Curentul literar in care se incadreaza romanul este romantismul.

Aparut in 1929, romanul "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda" constituie un moment revelator in proza istorica sadoveniana: o data, pentru ca autorul trece de la viziunea tra­gica asupra istoriei ("Vremuri de bejenie", "Neamul Soimarestilor", "Zodia Cancerului..." ) la o viziune mitica a unei varste de aur a Moldovei ("Fratii Jderi"); a doua oara, pentru ca "romanul istoric «Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda» este de un nivel artistic superior" (G. Calinescu).

Alte referate romana, dar Necategorisite











Politica de confidentialitate