Mihail Sadoveanu (1880-1961), unul dintre marii prozatori romani ai secolu­lui al XX-lea, a creat o impresionanta opera literara care cuprinde povestiri, nuvele si romane, avand ca teme esentiale istoria (Fratii Jderi, Neamul Soimarestilor, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda, Creanga de aur etc), natura (Dumbrava minunata, Tara de dincolo de negura, imparatia apelor s.a.), conditia umana (Locul unde nu s-a intamplat nimic, Apa mortilor, Haia Sanis etc), sau viata satului romanesc cu oamenii, obiceiurile si cu durerile lui (Hanu Ancutei, Bordeienii, Dureri inabusite, Baltagul s.a.).

Romanul Baltagul este una dintre capodoperele sadoveniene si ale prozei romanesti datorita conciziei, dinamismului actiunii si armoniei compozitionale, fiind scris numai in saptesprezece zile si aparand in anul 1930. d8d163dy44hmr
Autorul porneste de la balada populara Miorita, din care alege ca moto versurile "Stapane, stapane,/Mai cheama s-un cane..."

si-i dezvolta nucleul epic pe parcursul a saisprezece capitole.

Tema centrala a romanului este cautarea si cunoasterea adevarului, iar actiunea se petrece spre sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, infatisand lumea patriarhala a satului moldovenesc de la munte si schimbarile ce incep sa se produca prin patrunderea unei alte noi civilizatii. Temei mentionate i se subordoneaza motive ca transhumanta, femeia justitiara, cainele credincios, legatura omului cu natura.

Titlul romanului este simbolic, pentru ca baltagul semnifica, deopotriva, atat unealta cu care Nechifor Lipan este omorat, cat si instrumentul cu care se face drep­tate; este, cu alte cuvinte, unealta crimei si a pedepsei, satisfacand in aceeasi masura setea de inavutire, cat si dorinta de justitie. Baltagul sfintit al lui Gheorghita ramane nepatat de sange, pedepsirea facandu-se cu acelasi baltag cu care a fost infaptuita crima - baltagul lui Calistrat Bogza.

Firul epic al romanului este simplu si se poate rezuma usor. Nechifor Lipan, oier instarit din Magura Tarcaului si sotul Vitoriei, pleaca la Dorna sa cumpere oi pe care sa le duca apoi la iernat. ingrijorata ca sotul ei nu s-a mai intors, Vitoria pleaca pe urmele lui pentru a afla ce s-a intamplat. Ea reuseste sa-i descopere pe ucigasii lui Nechifor Lipan si sa-i pedepseasca. Cele saisprezece capitole ale romanului sunt structurate in trei parti si in momente ale subiectului.

Partea intai este constituita din capitolele I-IV si cuprinde expozitiunea si intriga romanului, de unde aflam ca, stand singura pe prispa in lumina toamnei si torcand, Vitoria isi aminteste de povestea auzita de Nechifor Lipan de la un baci batran si spusa si de el la cumetrii si nunti, despre viata si psihologia oamenilor de la munte. Femeia se gandea la sotul ei care plecase de mult timp la Dorna dupa oi si nu se mai intorsese. Ei ii trec prin minte anii traiti impreuna, unele fapte si obiceiuri ale barbatului, precum si realizarile lor de pana atunci, printre care si cei doi copii: Minodora, care ramasese acasa cu maica-sa, si Gheorghita, care se afla la Cristesti, in valea Jijei, cu oile la iernat, de unde o instiinteaza pe Vitoria ca Nechifor Lipan nu ajunsese nici acolo.
Vremea incepe sa se schimbe, se apropie anotimpul rece, argatul Mitrea se intoarce cu oile si cu vacile din poiana, iar munteanca isi pregateste gospodaria pentru iarna, dar este din ce in ce mai ingrijorata de tacerea sotului ei. De aceea, merge la preotul Danila (Daniil Milies) caruia ii destainuie necazul ei si ii cere sfa­tul. Acesta ii promite ca va face o slujba si va citi in biserica pentru intoarcerea lui Nechifor Lipan si ii scrie lui Gheorghita din partea Vitoriei.
Femeia trece apoi la baba Maranda, vrajitoarea satului, insa nu gaseste nici aici confirmarea visului ei si alinarea de care avea nevoie.

Catre sarbatorile de iarna, Gheorghita se intoarce acasa, iar Vitoria hotaraste, initial, sa-l trimita in cautarea celui disparut. Considera apoi ca baiatul are nevoie de experienta ei si decide ca vor pleca impreuna; insa, inainte de aceasta, dupa Boboteaza, face un drum la Manastirea Bistrita, unde se roaga la icoana Sfintei Ana si unde staretul Visarion o sfatuieste sa mearga la Piatra Neamt la "stapanirea pamanteasca" pentru a-i cere sa cerceteze disparitia sotului ei.

La Piatra, ia legatura cu prefectul care o indeamna sa scrie o plangere in baza careia sa faca cercetarile, dar neavand prea marea incredere in autoritati, desi il roaga pe parintele Danila sa-i intocmeasca jalba, hotaraste definitiv sa plece impreuna cu Gheorghita in cautarea lui Nechifor Lipan. Aceasta hotarare constituie intriga actiunii romanului, deoarece, acum, munteanca avea "intr-insa stiinta mortii lui Nechifor Lipan si crancena durere".

insa, inainte de plecare, ii face lui Gheorghita un baltag pe care preotul il sfinteste, iar pe Minodora o duce la Manastirea Varatec, pentru a fi in siguranta.
Partea a doua a romanului este alcatuita din capitolele VII-XIII si constituie desfasurarea actiunii, determinata de hotararea Vitoriei, caci, asa cum ea insasi marturiseste:

"Astazi e o sfanta luni si incepem implinirea hotararii".


Mai intai merge la biserica, se impartaseste, duce daruri, apoi vinde o parte din produse hangiului David din Calugareni ca sa faca rost de bani pentru drum, pe care ii lasa in grija preotului Danila pana a doua zi, pentru a nu fi pradata.
Pleaca la drum spre Dorna, insotindu-l pe hangiul David si, dupa ce trec de Bistrita, fac popas de seara la Bicaz, la hanul lui Donea, unde afla de trecerea lui Nechifor Lipan, ca a doua zi sa ajunga la Calugareni, la hanul insotitorului lor, unde si innopteaza.

La Farcasa, urmatorul punct al acestui itinerar al cautarii, al adevarului, drumetii il intalnesc pe subprefectul Anastase Balmez, care cerceteaza diferite pricini, dar si pe mos Pricop, fierarul, care isi aminteste de trecerea lui Lipan prin acele locuri. In drumul lor, la Barca, asista la o cumetrie, unde munteanca respecta obiceiurile care au loc intr-o astfel de ocazie, iar la Cruci trebuie sa faca fata veseliei unor nuntasi
In tara Domelor - SarulDomei, Dorna Candrenilor - Vitoria admira peisajul si oamenii, afla ca targ de oi n-a fost, asta-toamna, decat la Vatra Dornei. in drumul lor - spre acest punct al calatoriei sunt acostati de un strain de care scapa prin amenintare si ajung pana la urma, cu bine, poposind la un han. in curand aici afla ca, intr-adevar, Nechifor Lipan a cumparat in luna noiembrie, prima duminica, trei sute de oi, din care a vandut apoi o suta altor doi gospodari si au coborat impreuna, apucand drumul pe Neagra.
Acum, Vitoria si Gheorghita refac drumul celor trei ciobani, de existenta carora afla la marginea celei din urma Dome de la hangiul Macovei. Prezenta aces­tora este semnalata la Brosteni si Borca, de unde ciobanii parasesc apa Bistritei apucand-o spre stanga. Urmatorul popas este la Sabasa, la domnul Toma si, aici, peste muntele Stanisoara, ajung in satul Suha. Aici, la Suha, Vitoria si Gheorghita afla de la hangiul Iorgu Vasiliu ca, in preajma zilei Sfintilor Mihail si Gavril, a facut popas o turma insotita doar de doi ciobani: Calistrat Bogza si Ilie Cutui.
Acum, munteanca isi da seama ca in acest perimetru Nechifor Lipan a fost ucis de cei doi insotitori si incepe sa cerceteze pe cont propriu, dar apeland apoi si la ajutorul autoritatilor. intre timp, ea il gaseste pe cainele Lupu pripasit in curtea unui gospodar din Sabasa si, cu ajutorul lui, va descoperi osemintele sotului sau intr-o prapastie.

Partea a ni-a a romanului este constituita din capitolele XIV-XVI si cuprinde punctul culminant si deznodamantul. Vitoria indeplineste cerintele datinei crestine si ale cinstirii mortului si lasa autoritatile sa faca cercetarile necesare vazand cadavrul si interogandu-i apoi pe cei doi ciobani.
Prin inteligenta, intuitie, abilitate si diplomatie, femeia reuseste sa reconstituie cele petrecute, dandu-si seama de adevar. De aceea, ultimul capitol, care se incheie cu praznicul de dupa inmormantarea lui Nechifor Lipan, ne-o infatiseaza pe Vitoria demascandu-i pe vinovati si indeplinind actul justitiar.

La praznic, Vitoria ii invita si pe cei doi presupusi ucigasi, dar si pe preoti si pe subprefect. Ea reface punct cu punct momentele crimei, ceea ce-l uimeste si-l infurie pe Calistrat Bogza, care, iesindu-si din fire, se repede asupra lui Gheorghita. Lovit de baiat cu baltagul si atacat de cainele lui Nechifor Lipan, Bogza isi recunoaste faptele si vina inainte de a muri. Ilie Cutui, complicele lui, isi recunoaste si el fapta si este arestat.
Astfel, atingandu-si scopul, femeia ii transmite lui Gheorghita noi ordine si se pregateste pentru a duce la bun sfarsit si alte treburi presante, caci viata merge inainte si toate trebuie randuite dupa rostul lor.

Fiind o opera epica, romanul Baltagul are actiunea plasata in timp si spatiu. Prima referire temporala din capitolul I marcheaza momentul cand, singura, Vitoria este ingrijorata de intarzierea sotului ei plecat la Dorna dupa niste oi "... s-acu Sfantu Andrei era aproape si el inca nu se intorsese."

Dupa cum se observa, acest indice temporal este redat prin referire la numele unei sarbatori crestine, ca si atunci cand are in vedere "sarbatorile de iarna", "Boboteaza", "Anul Nou", "catre Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril".

Alteori, timpul este precizat exact prin date concrete, asociate, uneori, si unor sarbatori calendaristice: 27 februarie, "praznicul cuviosului parintelui nostru Procopie", joi, 9 martie "cei patruzeci de sfinti mucenici din Sevasta".

Nu de putine ori, reperele temporale se refera la suc- cesiunea anotimpurilor sau ale miscarii astrelor: "sarbatorile si petrecerile solstitiului de iarna", "soarele era la asfintit", "abia catre amiaza", "cand izbucni soarele in rasarit" etc. Astfel de repere temporale creeaza imaginea unei lumi arhaice, ancorate in traditie, care se conduce dupa legi nescrise, fie ca este vorba de sarbatorile calendaristice, fie ca se refera la natura. 

                                  ;
Cu toate acestea, faptele respecta o anumita cronologie. Astfel, actiunea incepe toamna, cand are loc targul de oi de la Dorna, iar pe la Sfantul Andrei, Vitoria isi da seama ca intarzierea sotului este suspecta. intoarcerea lui Gheorghita acasa are loc inaintea sarbatorilor de iarna, iar data de 27 februarie marcheaza momentul cand, pregatindu-se de plecare, Vitoria o duce pe Minodora la manastirea Varatec, caci pe 10 martie va avea loc plecarea la Dorna. O data cu topirea zapezii si slobozirea puhoaielor, ea descopera cadavrul lui Nechifor Lipan, ca apoi praznicul sa aiba loc in postul cel mare.
Spatiul actiunii este vast si autorul face referire la satul Magura Tarcaului, dar si la toate localitatile prin care trece eroina. Itinerarul parcurs de eroina este intortocheat, un adevarat labirint, pentru ca, in cautarile ei disperate, revine la acelasi traseu din care parcurge o parte, ca apoi directia de deplasare sa se schimbe, orizon­tul spatial devenind altul.
Unele locuri si peisaje sunt descrise concis in liniile lor generale, asa cum este infatisat satul de la Tarcau:

"Satul risipit pe rapi sub padure de brad, casutele sindrilite intre garduri de razlogi, paraul Tarcaului care fulgera devale intre stanci erau cazute intr-o negura de noapte".

Alteori, descrierile au in vedere atat ele­mentele peisajului, cat si oamenii si obiceiurile lor. De pilda, Tara Domelor este descrisa ca un tinut aparte, "numai paraie, numai muntisori cu brazi si asezari de sate", dar care uimeste si prin neamurile de oameni "frumosi si curati" care "petrec la crasma" si joaca cu mare aprindere si patima, parca "in putine ceasuri avea sa fie sfarsitul lumii".

Astfel, autorul transmite o impresie de ansamblu si sugereaza si o anume atmosfera caracterizata prin veselie si bunavoie.

Exista insa in roman pasaje descriptive care nu au in vedere, in primul rand, spatiul naratiunii, ci reliefeaza manifestarile naturii, diferitele ei ipostaze in stransa legatura cu starile sufletesti ale personajelor sau evidentiaza direct unele trasaturi caracteristice ale acestora. Iata cum zugraveste natura starea de spirit a eroinei:

"Cerul se boltea verde, rapile erau pline de troiene, drumurile la Bistrita erau inchise. Era insa intr-a saptea vinere de post si Vitoria hotaraste in singuratatile ei un drum la Piatra (...)".

Prezenta numeroaselor pasaje descriptive, in interiorul romanului, se explica si prin faptul ca ele contribuie la modificarea cadrului actiunii sau la conturarea portretului unui personaj sau al altuia, avand in vedere spatiul foarte larg al actiunii si numarul mare de personaje.
Pe langa descriere, modul de expunere predominant este naratiunea, prin care, in cazul Baltagului, relatarea se face atat de catre narator, un narator neutru, obiectiv, cat si de personaje, pentru ca autorul apeleaza la rememorare. O secventa retrospectiva este si legenda cu care incepe romanul, fiind inserata cu scopul de a anti­cipa trasaturile lumii care va fi infatisata in opera. Secventele narative sunt legate prin inlantuire pentru ca autorul urmareste in primul rand reconstituirea treptata a intamplarilor, prin restrangerea cercului de suspecti, pana la descoperirea vinovatilor. Atunci cand unul dintre personaje devine narator al unor intamplari, asa cum se intampla cu Vitoria la praznic, tensiunea dramatica creste si se realizeaza suspansul.

Dialogul este si el prezent in opera si se realizeaza intr-o diversitate de tonuri, cand insinuant, persuasiv, pentru ca munteanca vrea sa afle vesti despre sotul ei, cand hotarat, drastic, neiertator fata de copii sau fata de cei care i se impotrivesc sau incearca s-o impiedice in realizarea scopului propus. Alteori, vorbele femeii sunt tonice, muscatoare sau sensibile, afectuoase, in functie de imprejurari si de persoana careia i se adreseaza. Folosit cu o arta desavarsita, dialogul tensioneaza actiunea, ii da un plus de dinamism sau evidentiaza trasaturile de caracter ale personajelor.
Insusirile morale ale unora dintre acestea sunt infatisate si prin intermediul monologului interior. Astfel, el pune in evidenta zbuciumul interior al Vitoriei Lipan, preocuparile si grijile ei permanente, imaginea nestearsa a lui Nechifor pe care eroina o duce cu sine pretutindeni sau manifestarile firesti ale lui Gheorghita pus in fata unor realitati noi si in situatia de a cunoaste lumea in diversitatea ei.
Imbinarea tuturor acestor moduri de expunere este una dintre calitatile romanului, insa valoarea sa deosebita este evidenta in numeroasele interpretari care i s-au dat, deoarece Baltagul a fost receptat ca roman monografic, roman mitic, roman initiatic sau roman politist.
El reprezinta fiecare dintre aceste tipuri de roman sau pe toate la un loc, intrucat valoarea unei creatii literare este cu atat mai mare si originalitatea ei cu atat mai pregnanta cu cat face posibile mai multe interpretari.