. Incadrare: Aparut in 1883, avand surse folclorice, mitologice si culturale. - Poem epico-liric, cu implicatii dramatice.

-  Poem alegoric pe tema nefericirii geniului.
-  Punctul cel mai inalt al creatiei eminesciene si al li­teraturii romane.
-  Locul comun al marilor teme si motive din lirica Poetului Etern.

.  Tema: Conditia nefericita a geniului, nascuta din aparte­nenta sa la doua lumi (temporala si vesnica).

.  Structura:
- Alcatuit din patru parti, insumand 98 de catrene.
-  Existenta a doua planuri: universal-cosmic si uman-te-restru.

.  Universul operei

1. Epic
Partea I (strofele l-43)
^SJ
-  O fata de imparat se indragosteste de Luceafar.
-  Frumoasa il invoca prin incantatie magica.
-  intalnirea lor se petrece in vis, in apele oglinzii si in ochiul "intors".


-  Luceafarul se metamorfozeaza neptunic si plutonic (mitul luciferic).
- El ii apare fetei ca fiind "strain" si "fara de viata".


-  Invitata in lumea lui, domnita refuza.
-  Ea ii cere Luceafarului sa devina muritor.
-  Partea I reuneste cele doua planuri prin propensia terestrului spre cosmic si a umanului spre etern.

Partea a II-a (strofele 44-64)
-  in palatul domnesc traia si pajul Catalin
Cupidon.
-  Ispitit de frumusetea Catalinei, el o atrage intr-un joc erotic.

-  Faptura "de lut" accepta iubirea celui care ii seamana.
-  Ea se desparte de Luceafarul aflat prea sus si prea departe.
-   Partea a doua este subordonata planului terestru. Partea a III-a (strofele 65-85):
-  Luceafarul zboara spre Demiurg, pentru a fi dezle­gat de vesnicie.
-  El strabate cerurile de stele, intorcandu-se in increa-tul cosmic.
-  in cuvinte ardente, el cere un destin uman.
-  Demiurgul i se adreseaza pe adevaratul sau nume: Hyperion.
-  in discursul sau gnomic, Creatorul ii face o lectie de cunoastere.
-  Oamenii sunt fiinte marunte, aflate sub semnul no­rocului.
-  Hyperion ("cel care zboara pe deasupra") este sor­tit sa ramana in vecie.
-  Partea a IlI-a este subordonata planului cosmic-universal.

Partea a IV-a (strofele 86-98):
-  Catalin si Catalina isi spun vorbe de dragoste, intr-un decor al inserarii romantice.
-  Din nou, fata invoca Luceafarul, spre a-i proteja "norocul".


- Luceafarul ramane in lumea sa, "nemuritor si rece".


-    Partea a IV-a reuneste ambele planuri. 2. Liric:
-  Autorul foloseste o "lirica a mastilor", fiecare per­sonaj fiind o "voce" (ipostaza) a poetului.
-  Demiurgul = "vocea" sententioasa din poezia gnomica ("Oda (in metru antic)", "Glossa", "La steaua" s.a.).
-  Hyperion = latura geniala, nefericita si eterna.
-  Catalin si Catalina - latura umana a lui Eminescu.
.  Semnificatii alegorice:

Luceafarul - geniul. Catalina - omul comun.