In acest text cu vagi note de pastel, intr-o solitudine meditativa in fata focului, poetul se intoarce in valurile timpului, cu rememorari afective si cu deschiderea lui intr-o latura alternativa, finala, intr-un "trame" temporal ipotetic:

"Departe sunt de tine si singur langa foc,
Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait,
Ca sunt batran ca iarna, ca tu vei fi murit."

Din aceasta departare, poetul simte infricosarea data de trecerea relativista a timpului:

"Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri,
Redesteptand in fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vantul loveste in feresti,
Se toarce-n gandu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi pin ceata parca treci,
Cu ochii mari in lacrimi, cu mani subtiri si reci."

Proiectia imaginii fiintei iubite se face pe stratul subtire al amintirii, care se redesteapta, se intrupeaza din gesturi erotice uitate de vreme. Aparitia iubitei este fantomatica, imagine din care se retin intensitatea ochilor si mainile reci, constituind mai mult o "frumoasa fara corp", cu o materialitate ce sta sub semnul intrebarii:

"Cu bratele-amandoua de gatul meu te-anini

Si parca-ai vre a-mi spune ceva... Apoi suspini...
Eu strang la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
in sarutari unim noi sarmanele vieti..."

. Despartirea de imaginea ireala se face brusc, ramanand numai ideea stingerii, finala, in timp, a insusi poetului, singurul depozitar al suavelor amintiri:

"O! glasul amintirii ramaie pururi mut,
Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Sa uit cum dupa-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...
Voi fi batran si singur, vei fi murit de mult!".

Teme ale poeziei "Departe sunt de tine..."

                  . Relativizarea timpului si a spatiului intr-o forma complexa: poetul percepe o realitate
alternativa, existenta intr-unui din miile de "foldere" ale universului.

                  . Visul care permite proiectia imaginii fiintei iubite in ipostaze temporale diferite

                  . Departarea dintre poet si iubita, situata intr-o staza atemporala, scoasa la iveala de
puterea visului.