Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
HomeTrimite comentariuContact







Textul, contingent cu nuvela inrudita ca titlu, "Sarmanul Dionis", din care de altfel este extras, dezvolta, ca tema, conditia poetului, surprins intr-un moment de singuratate domestica. Poezia oscileaza intre dramatism existential si ironie, stari rezultate din chiar preocuparile protagonistului, exprimate in termenii echivalenti:

"Poezie - saracie!".

Poetul mediteaza uneori grav, alteori ironic, asupra mizeriei in care traieste, intr-o camera cu aspect de taverna, in care numai licorile bahice, care lipsesc insa, ar face viata mai suportabila:

"Ah! garafa pantecoasa doar de sfesnic mai e buna!
Si mucoasa lumanare sfaraind saul si-l arde
Si-n aceasta saracie, te inspira, canta barde -
Bani n-am mai vazut de-un secol, vin n-am mai baut de-o luna."

in aceste conditii de extrema saracie, poetul ar trebui sa-si creeze motive de inalta inspiratie, de reverie romantica.

Spirit boem, subnutrit in chip monstruos, "sarmanul Dionis" este capabil de gesturi supreme, shakespeariene, prabusite intr-un univers domestic de cea mai crunta banalitate:

"Un regat pentr-o tigara, s-implu norii de zapada
Cu himere!... Dar de unde? Scartaie de vant fereastra,
in pod miauna motanii - la curcani vanata-i creasta
Si cu. pasuri melancolici meditand imbla-n ograda."

Frigul il determina sa ia hotarari radicale, ridicole insa prin deriziunea mijloacelor de a-l invinge:

"Uh! ce frig... imi vad suflarea, - si caciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravan - iar de coate nici ca-mi pasa,
Ca tiganul, care baga degetul prin rara casa
De navod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie".

Imaginea terifianta a camerei il face invidios pe vietatile mai bine adaptate la mediu, prilej de ironii superbe:

"Cum nu sunt un soarec, Doamne, - macar totusi are blana,
Mi-as manca cartile mele - nici ca mi-ar pasa de ger...
Mi-ar parea superba, dulce o bucata de Homer,
Un palat, borta-n parete si nevasta - o icoana."

Saracia poetului, lucie, absoluta, se traduce prin decorul dezolant al camerei:

"Pe pareti cu colb, pe podul cu lungi panze de painjen
Roiesc plosnitele rosii, de ti-i dragul sa te-uiti la ele!
Greu li-i de mindir de paie, si apoi din biata-mi piele
Nici ca au ce sa mai suga. - intr-un roi mai de un stanjen/
Au iesit la promenada - ce petrecere gentila!
Plosnita ceea-i batrana, cuvios in mers paseste;
Cela-i cavaler... e iute... oare stie frantuzeste?
Cea ce-nconjura multimea i-o romantica copila."


Starea de disconfort sporeste printr-un frig tot mai accentuat:





"Bruh! mi-i frig. - Iata pe mana cum codeste-un negru purec;
Sa-mi moi degetul in gura - am sa-l prind - ba las , saracul!
Pripasit la vreo femeie, stiu ca ar vedea pe dracul,
Dara eu - ce-mi pasa mie - bietul «ins!» la ce sa-l purec?".


Motanul e un personaj pitoresc, care amplifica atmosfera de monotonie a intregului peisaj domestic:

"Si motanul toarce-n soba de blazat ce-i. - Mai motane,
Vino-ncoa sa stam de vorba, unice amic si ornic.
De-ar fi-n lume-un sat de mate, zau! ca-n el te-as pune vornic,
Ca sa stii si tu odata, boieria ce-i, sarmane!".

Ideile motanului, "sarman" ca si el, par sa-l preocupe pe poet in cel mai inalt grad:

"Oare ce gandeste hatrul de sta ghem si toarce-ntr-una?
Ce idei se-nsira dulce in mateasca-i fantazie?
Vreo cucoana cu-alba blana cu amoru-i il imbie,
Rendez-vous i-a dat in sura, ori in pod, in gavauna?".



Prin antiteza la saracia proprie, poetul viseaza o lume ideala a pisicilor, in care si-ar gasi mai usor o ocupatie, desigur tot intelectuala:

"De-ar fi-n lume numai mate - tot poet as fi? Totuna:
Mieunand in ode nalte, tragic miorlaind -un Garrick,
Ziua tologit in soare, pandind cozile de soaric,
Noaptea-n pod, cerdac si stresini heinizand duios la luna."

Lumea, perceputa din punctul de vedere al arheului, poate fi ca un vis ; de motan:

"Filosof de-as fi - simtirea-mi ar fi vecinie la aman!
in prelegeri populare idealele le apar
Si junimei generoase, domnisoarelor ce scapar,
Le arat ca lumea vis e - un vis sarbad - de motan."

Poetul se vede deja coborat la rangul unui motan, strigand:

"...o, motanime! motanime! Vai... Haram
De-al tau suflet, motanime, nepostind postul cel mare."


Somnul motanului dotat cu intelepciunea omului sau invers, prin schimbarea rolurilor, este singura modalitate de salvare:

"Ii! ca in clondir se stinge capetelul de lumina!
Mosule, mergi de te culca, nu vezi ca s-a-ntunecat?
Sa visam favori si aur, tu-n cotlon si eu in pat.
De-as putea sa dorm incaltea. - Somn, a gandului odina,
O, acopere fiinta-mi cu-a ta muta armonie,
Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-nca cu mate si cu pureci si cu luna.
Or de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - saracie!".



                                                       

Alte referate romana, dar Necategorisite











Politica de confidentialitate