Poezia eminesciana Craiasa din povesti are tematica erotica, facand parte din aceeasi; pategorie cu poeziile Lacul si Dorinta. Si aici, dragostea, iubirea sunt asociate elementelor naturii, o natura feerica, chiar fabuloasa.

Lirismul textului (caracterul lui liric) este evident de la inceput prin metafora din titlu, prin care poetul sugereaza idealul de frumusete feminina catre care a tins inpgrmanenta. Astfel, el isi exprima direct si sentimentul neretinut de admi­ratie, dsragoste fata de fiinta iubita pe care o vede ca o adevarata divinitate silvestra.

Elementul liric se mentine apoi prin cadrul natural nocturn pe care poetul il descrie, realizand o atmosfera feerica, de taina, de vraja. Acum acest cadru este alcatuit din elemente cosmice (luna, nori) si terestre (apa, lac, campie, trestii, trandafiri) care sugereaza lumea reala, careia i se alatura un spatiu interior - sezatoarea, simbol al unei lumi imaginare. Legatura dintre cele doua spatii, dintre cele doua lumi este facuta de copila care reprezinta elementul uman menit sa asigure osmoza acestora. Tot ea face legatura dintre natural si uman, deoarece se afla in mijlocul naturii cautandu-l pe cel drag sau contemplandu-se pe sine in oglinda lacului.

Aceasta legatura, aceasta patrundere permanenta dintre planurile cadrului na­tural, dintre natural si uman sugereaza sentimentul armoniei universale in natura. Asa se si explica existenta unei diversitati de imagini artistice - vizuale, auditive, dinamice - realizate cu ajutorul epitetelor ("neguri albe, stralucite", "luna argintie" etc), al metaforelor ("haina noptii", "boabe mari de piatra scumpa" s.a.), al comparatiei ("rupfa de miscari de valuri ca de bulgari de lumina") sau al personificarilor ("apa alearga-n cercuri", umbra este "rupta de miscari de valuri") etc.

Sentimentele de admiratie, de dragoste fata de Ginta iubita devenita o veri­tabila zeitate prin frumusetea ei sunt discret exprimate, cu delicatetea celui redus la tacere de frumusetea ei angelica.

La fel de discreta este si prezenta eului liric, o alta trasatura specifica operei lirice, care apare aici intr-o postura contemplativa, caci poetul admira in imaginea copilei aplecate peste undele lacului candoarea, puritatea si gingasia ei, care sunt si insusiri specifice unei anumite varste, puse in evidenta printr-o gestica tot discreta, dar solemna.

Datorita discretiei cu care sunt exprimate sentimentele, datorita prezentei eului liric, poezia Craiasa din povesti este o opera lirica prin excelenta intrucat autorul apeleaza si la structuri expresive lirice de o rara forta sugestiva, la descriere, nu la naratiune si la personaje, ca in operele epice.