Legenda biblica a facerii lumii, a constructiei omului in paradis, este preluata de Marin Sorescu in acelasi stil comic si parodic. Raiul este, pentru Adam, un loc trist, fara nici o relevanta divina:

"Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i mai lipseste."

Urmarea acestei melancolii de esenta divina este un nou act de creatie, zamislirea Evei, arhetipul feminin, presupusa a fi nemuritoare pe teritoriul sacru al gradinilor raiului:

"Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune,
incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sani tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale."

Adam incearca sa repete aceasta minune, chiar reusind sa simta prezenta a nenumarate femei, "cu niste sani tari si coaste dulci", sub coastele sale, situandu-se in postura de Demiurg incepator, de om care experimenteaza el insusi marele mister al creatiei. Creatia celei de-a doua Eve este un act epifanic:

"O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze."

Noua Eva are preocupari specifice tuturor femeilor ulterioare, demonstrand ca inclinatia spre cochetarie este inclusa in comportamentul genetic al fiintei.
Adam repeta intreaga poveste:

"«Asta e viata!» - a oftat Adam



Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele,
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamaie,
Adam scotea la lumina o noua cadana
Din haremul lui intercostal."

Adam este un creator de Eve, prin procedee specifice, presupunand duplicarea rapida a primei Eve. Raiul este prezentat in aceeasi maniera comica, pentru ca in acest loc se pot cumpara aur, smirna si tamaie. Primul om are vina de a incerca de la inceput sa sfideze creatia divina, luand pe cont propriu intregul demers genetic. Marin Sorescu da o lectura noua, burlesca, mitului biblic:

"Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeieste,
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism."


Poezia este o parodie a creatiei omului si a femeii in rai: Adam este o fire indrazneata, experimentand duplicarea femeii pentru a-si crea un harem pe masura. Efortul de plamadire a mai multor Eve tine de o tendinta de exprimare suprarealista a eului creator, acesta devenind, in exprimarea ironica a poetului, chiar motivul pentru care este izgonit din rai.
Teme si motive ale poeziei "Adam"
. Reluarea mitului biblic al crearii lui Adam si a Evei intr-o viziune parodica, uneori comica, actul creatiei transformandu-se intr-un spectacol baroc al lumii moderne, suprarealiste.
.  Alungarea din paradis, intr-o varianta schimbata: Adam incearca sa duplice prima Eva, obtinand-o din alta coasta, ceea ce denota inclinatia personajului catre parodierea creatiei divine.
.  Banalizarea paradisului: acesta a devenit un loc unde se pot face cumparaturi, lucrurile evoluand ca intr-un oras obisnuit.