|
1. Romanul prezinta evolutia psihologica a lui Apostol Bologa, ofiter inrolat in armata austro-ungara.
2. Evolutia sa reflecta un proces de maturizare: mai intai incepe sa se indoiasca de alegerea facuta, apoi se desteapta in el dragostea de tara.
3. impacat cu sine si cu Dumnezeu, eroul isi regaseste identitatea nationala si intelege sensul eroismului.
4. Povestea personajului se deruleaza cu obiectivitate, intr-un stil neutru, fara ca naratorul sa analizeze ori sa judece trairile personajului sau.
Tema
Ro"manul prezinta puterea legaturilor nationale pe fondul oscilatiei intre juramantul militar si datoria etnica.
Subiectul
Actiunea este fixata in timpul primului razboi mondial, care pentru romani a fost si un razboi de reintregire a neamului, deoarece, in urma lui, Ardealul a fost eliberat de sub dominatia austro-ungara si s-a constituit Romania Mare (1919).
Romanul urmareste destinul personajului Apostol Bologa in raport cu acest eveniment istoric. Crescut in respect pentru valorile morale si religioase, Apostol face parte dintr-o familie de intelectuali ardeleni. Studiaza filozofia intr-un colegiu din Budapesta si, ca orice tanar, doreste sa fie erou. intr-un moment de entuziasm juvenil, se inroleaza in armata imperiala (austro-ungara) si pleaca pe front. Patruns de sentimentul onoarei militare, respecta calitatea de ofiter si se daruieste cu totul misiunii primite. Apostol nu are viziune politica, nu-si da seama ca Imperiul austro-un-gar se afla in destramare, ca soldatii inrolati in aceasta armata, proveniti din toate tarile inchise in imperiu, traiau cu nadejdea eliberarii nationale. De aceea, este indignat de lipsa de entuziasm razboinic din preajma sa, iar, cand ofiterul ceh Svoboda incearca sa dezerteze, el il condamna cu violenta. in fapt, Svoboda refuza sa lupte impotriva poporului sau. Bologa face parte din juriul Curtii Martiale care il trimite pe ofiterul ceh la moarte. Pe masura ce frontul se apropie de Ardeal, Apostol incepe sa fie framantat de indoieli si realizeaza treptat ca dusmanii au acelasi sange cu el, intrucat romanii din Regat se aflau de cealalta parte a baricadei si luptau sa elibereze Ardealul. incearca sa plece de pe frontul romanesc, dar nu i se permite, traieste cu durere distrugerea unui far rusesc si, in cele din urma, alege glasul sangelui.
Bologa vrea sa treaca muntii, dar este prins in timp ce incerca sa dezerteze, si apoi este condamnat la moarte prin spanzurare.
Comentariul
Romanul Padurea spanzuratilor urmareste o drama morala, fixata in plan psihologic. Dilema care declanseaza criza personajului face parte dintre situatiile limita prin care trece omul uneori, anume de a alege intre datorie si solidaritatea etnica. De aceea, romanul se axeaza pe evolutia unui personaj care isi descopera simtaminte pe care nu le banuia. Apostol Bologa face parte dintr-o familie de intelectuali ardeleni; tatal sau, Iosif Bologa, este avocat si are puternice sentimente nationale; este chiar inchis, timp de doi ani, pentru ca sustine Memorandumul din
1892 - important act de emancipare nationala. Mama lui Apostol, Maria Bologa, este fiica unui medic si este si ea crescuta intr-o buna traditie culturala si religioasa.
Dupa moartea tatalui sau, eroul traieste primul lui act de revolta spirituala, care va avea consecinte decisive: Apostol incalca dorinta mamei sale de a face studii teologice si alege filozofia. De aici se naste atitudinea nonconformista, tentatia gestului eroic si dorinta ardenta de a avea contact cu viata reala. Se inroleaza voluntar, urmeaza o scoala de artilerie, savarseste fapte eroice si, ajuns locotenent in armata austro-ungara, isi castiga respectul de sine, facand un adevarat cult din onoarea militara.
Punctul initial al acestei insurgente il constituie, insa, criza religioasa. Apostol crede ca l-a pierdut pe Dumnezeu, isi cauta principiile in care sa creada, isi face un ideal din mandria de a fi erou, sustinand chiar, la un moment dat, ca razboiul este adevaratul generator de energii. Vrea din tot sufletul sa fie respectat pentru ca este un ostas exemplar si este coplesit de emotie autentica la gandul ca isi face datoria cu demnitate. Cand Svoboda este condamnat pentru dezertare, Bologa participa la executie cu mandrie stranie si cu sentimentul clar al datoriei implinite, deoarece facuse parte din Curtea Martiala.
De aici incolo incep indoielile personajului; discutiile ofiterilor despre demnitatea celui condamnat, privirile impunatoare ale celorlalti, durerea unui soldat ceh, cutremurat de moartea lui Svoboda, strecoara in sufletul lui Bologa un vag sentiment de vinovatie. Simte nevoia sa se explice in fata cuiva, vrea sa capete incuviintarea ca, intr-adevar, ofiterul ceh pe care l-a condamnat la moarte era vinovat. Tensiunea in care traieste eroul creste, iar cand Klapka ii povesteste despre padurea de ai carei copaci erau spanzurati sute de dezertori cehi, Apostol e cuprins de o ura noua, plamadita in sufletul lui pe nesimtite: ... in fiecare copac atarnau oameni, agatati de crengi, cu capetele goale si cu tablite de gat, pe care scria " tradator de patrie " in trei limbi. Mi-a inghetat inima in piept si totusi n-am indraznit sa tremur.
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |