Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
HomeTrimite comentariuContact







Incadrata cronologic in perioada interbelica, proza lui Liviu Rebreanu (1885-1944) se constituie din acumulari succesive in timp, incepand cu nuvelele (ale caror teme au fost dezvoltate, de multe ori, in romane) si pana la marile sale creatii romanesti: "lon" (1920), "Padurea spanzuratilor" (1922) si Rascoala" (1932).

In afara celor trei capodopere, Rebreanu a mai scris romanele: "Adam si Eva" (1925), "Ciuleandra" (1927),"Craisorur (1929), "Amandoi (1934), "Gorila" (1938).
Dupa cum s-a observat, autorul nu mai urmeaza linia realismului traditional, romanul "Ion" fiind "poate intaiul care nu face concesii viziunii idilizante asupra satului". (N. Manolescu).


Cea mai importanta particularitate a romanelor lui Rebreanu este insa deschiderea spre modern. Astfel, analiza trairilor afective ale personajelor (nelinistea, obsesia, mustrarile de constiinta), studierea instinctelor primare, sondarea adancimilor obscure ale psihologiei colective, cercetarea-trairilor omului aflat in fata mortii si alte trasaturi, fac din Rebreanu ctitorul romanului romanesc modern..

De asemenea, aspiratia spre echilibru, monumentalitatea si finalurile tragice situeaza opera lui Rebreanu in randul marii proze romanesti.

In acest context, romanului "Ion" ii revine un loc important prin dimensiunile simbolice ale personaiului central si prin maretia linistita a curgerii vietii, infatisata in cadente largi, de epopee.
Aparut in 1920, dupa ce trecuse prin fazele manuscrise intitulate "Zestrea" si "Rusinea" romanul este alcatuit din doua parti: "Glasulpamantului" si "Glasuliubirii".



Ca si Lev Tolstoi in romanul "Razboi si pace", scriitorul si-a organizat actiunea pe doua planuri narative: .
-   primul dintre acestea prezinta momente din existenta taraneasca si are drept tema problema pamantului; in interiorul lui, se consuma destinele lineare sau dramatice ale personajelor: Ion al Glanetasului, Alexandru Glanetasul, Vasile Baciu, Ana, Florica, George Bulbuc, Savista, Zenobia si multe altele.
-  Cel de-al doilea plan al actiunii prezinta aspecte din viata intelectualilor satului (reprezentati prin invatatorul Zaharia Herdelea si prin preotul Belciug) si are ca tema problema nationala a romanilor transilvaneni.

Cele doua teme reunite in "Ion" vor fi flexionate ulterior in doua capodopere: "Rascoala" (roman al dezlantuirii energiilor gloatei insetate de pamant) si "Padurea spanzuratilor" (drama a romanilor transilvaneni obligati sa lupte, in primul razboi mondial, impotriva altor romani).
Dintre elementele de structura ale romanului, cel care se incadreaza in asertiunea calinesciana pomenita in enunt este hora (ca moment al vietii satului).

Subiectul romanului ne transpune in lumea satului transilvanean de la inceputul veacului nostru, sat in care existenta curge intre semanat si seceris, pe o traiectorie presarata cu intamplari, pasiuni si ritualuri, in care fiecare individ traieste in virtutea unei mentalitati tipic taranesti. Din acest punct de vedere, romanul are caracter monografic.           
Actiunea se petrece in satul Pripas (in realitate, Prislop) si ar putea fi rezumata astfel:
Ion al Glanetasului - flacau harnic, dar sarac, iubind mai presus de orice pamantul, o amageste pe Ana, uratica fiica a bogatului Vasile Baciu, sacrificand pentru aceasta iubirea Floricai. Dupa indelungi tocmeli, se face nunta, prilej pentru autor de a crea o admirabila pagina monografica. Abia dupa nunta, Ion isi da seama ca, impreuna cu pamanturile, o va primi si pe Ana si incepe sa o urasca. Altfel, el traieste o scurta perioada de bucurie navalnica, facandu-si planuri si privind adesea pamanturile lui Vasile Baciu pe care le si considera ale lui. Iluziile i se spulbera insa, atunci cand socrul sau isi calca promisiunea, admitand totusi sa-i "scrie" pe numele lui cinci loturi. in timpul acestor tratative, Ana, batuta de Vasile Baciu care o credea inteleasa cu Ion ca sa-l jefuiasca, lovita crunt si de acesta din urma si batjocorita de Zenobia, starneste compatimirea intregului sat.
Nici harnicia umila a nevestei si nici nasterea, in vara, a lui Petrisor, nu moaie inima barbatului ale carui ganduri erau numai la avere.

In curand, Florica se marita, simetric, cu George - flacau care-i fusese harazit Anei. inca de la nunta, aceasta din urma intelege ca Ion tot o mai iubea pe frumoasa Florica, banuiala confirmata in curand de Savista - oloaga satului. Derutata, cu mintea "stinsa" si cu "inima seaca si goala".

Aria se spanzura.
Ion, surprins intr-o noapte de catre George in curtea lui, este omorat, in mod simbolic, cu sapa. inainte de moarte, i se deruleaza prin minte intreaga existenta, in acorduri solemne de mare poem epic.

Dincolo de aspectele calendaristice ori sociale ale existentei rurale, romanul confera pamantului dimensiuni mitologice: in preajma lui si auzindu-i "glasul", Ion devine un alt om: pamantul este Uriasul pe care el il adora si-l invinge, iar gestul sarutului gliei este simbolic.




Conflictul principal al romanului este de ordin interior si consta in lupta care se da, in sufletul lui .Ion,,intre cele doua "glasuri" care-i stapanesc fiinta, pana la sfasiere.
Dincolo de firul central al actiunii (care ar putea avea ca "personaj" patima pentru pamant a lui Ion), autorul evoca, in cadente poematice, momentele etern repetabile ale vietii: nasterea, nunta si moartea; acestea sunt incadrate in existenta sempiterna a satului ardelenesc, in care timpul curge lent si solemn ca apele unui fluviu.
Astfel, nasterea lui Petrisor (descrisa in capitolul intitulat "CopiluF din volumul al II-lea), capata conturul unui eveniment arhetipal, de mareata solemnitate: in linistea alba a zilei de vara si intr-o neclintire de inceput de veac, tipatul copilului pare a fi glasul celui dintai, om al planetei; cei doi barbati (Ion si tatal sau aflati la seceris) "nemiscati, in picioare, ,cu capetele descoperite", asista la eveniment ca la o taina sacra "pe care totusi omul n-a ajuns inca s-o inteleaga in toata maretia ei dumnezeiasca".


Ritualul nuntii f (evocat in capitolul intitulat "Nunta" din volumul I - "Glasul pantantului) are caracter monografic, dar nu numai atat: descrierea alaiului de carute {care insoteau caruta in care se aflau mirii - Ion si Ana), trecerea lor ritmica, se face in fraze cadentate, de epopee:
"Nunta tinu treiaile, dupa obicei... Sambata porni tot alaiul, in carute, la notar, in Jidovita. in frunte, calaretii pocneau mereu din pistoale, pe cand in caruta intai lautarii isi frange au degetele cantand (...). Apoi venea o caruta cu mirii si cu drustele, apoi 6 brisca cu nasii (...), apoi alta caruta cu parintii mirilor..."

,


In ceea ee priveste moartea ca eveniment cosmic, dintre cele patru morti evocate in roman (a lui Ion, a Anei, a carciumarului Avrum si a lui mos Dumitru Moarcas), numai ultima se incadreaza in firesc, determinata fiind de rotatia lumii.                   
Intamplarea este prevestita doar de placerea cu care acest batran isi amintea fapte uitate, "razand copilareste, parca istorisind s-ar fi intors aievea in tineretea-i vesela si fara de griji"; si, tot in mod neobisnuit, batranul incearca sa se rada, pregatindu-se pentru "intalnirea" cu moartea care il si surprinde brusc, trecandu-l , in lumea umbrelor. Si aici, ca in marile epopei, evenimentul este solemn.iar batranul nu reprezinta neaparat o individualitate, ci o ipostaza a omului muritor din totdeauna.


Realismul este un curent literar si artistic, aparut in secolul al XlX-lea, ca reactie impotriva romantismului.-
Sursa de inspiratie a scriitorilor realisti o constituie realitatea pe care acestia o infatiseaza in mod veridic (fara infrumusetari) si in mod obiectiv. De-cele mai multe ori, omul este prezentat in stransa legatura cu aceasta realitate (viata sociala, mediu, imprejurari), autorul urmarindu-l in toate etapete evolutiei sale. Personajele realiste prezinta o mare diversitate (fiind tipice, simbolice, complexe, parabolice, mitice, lucide etc); reapar, in cadrul acestui curent categoriile invinsilor, invingatorilor, inadaptatilor, parvenitilor, insetatilor de imbogatire etc.

In realismul contemporan, eroii au o puternica viata afectiva (in care dragostea, nelinistea, vina, angoasa, dezorientarea, grija etc. pot constitui marci ale existentei).

In realism sunt cultivate, cu precadere, anumite specii literare: schita, nuvela, romanul, drama si comedia.
Romanul "Ion" de Li viu Rebreanu este primul mare roman realist din literatura romana.                                   
Aceasta incadrare poate fi motivata prin mai multe trasaturi:
Sursa de inspiratie a operei au constttuit-o trei intamplari reale, pe care autorul le-a "topit" si unificat intr-o panza enorma, tinzand spre monumental.
Astfel, patania unei fete bogate (amagite de un fecior sarac) si marturisirile unui fost coleg de liceu care s-a plans autorului de lipsa pamantului) s-au pastrat in roman, cu tot dramatismul lor din viata concreta; de asemenea, gestul sarutului gliei este descris intr-o scena emotionanta, care-i confera lui Ion proportii uriase.
Noutatea pe care o aduce Rebreanu consta in tehnica infatisarii detaliilor, in imaginile plastice si in derularea intamplarilor care par a fi filmate cu incetinitorul.
  Studiul realitatilor sociale, economice si politice (impartirea taranilor in bogati si saraci, momentele din viata satului, atitudinea autoritatilor) este facut cu o mana sigura, de maestru.
   Personajul central este simbolic, reprezentand dragostea pentru pamant a tuturor taranilor; originale sunt dimensiunile acestei iubiri, analiza instinctelor primare, psihologia obscura a unei fiinte redusa la cele doua "glasuri" care o domina.

Alte referate romana, dar Necategorisite











Politica de confidentialitate