Fixate pe doua mari teme: drama pamantului si problema nationala, romanele lui Liviu Rebreanu se desprind de proza traditionala, caracterizandu-l ca pe un ctitor al romanului romanesc modern.

Conform opiniilor lui G. Ibraileanu, noul roman este inventia epocii, menita sa ilustreze probleme de psihologie sau de morala. Padurea spanzuratilor este un roman psihologic, autorul urmarind aici un caz de constiinta: drama omului aflat intr-o situatie-limita, integrata unui destin istoric nefast. Rebreanu isi realizeaza eroul prezentandu-i partea ultima a vietii, aceea in care, socat de expresia ochilor cehului Svoboda la a carui executie contribuise, Apostol Bologa se va indrepta, ca un halucinat, spre spanzuratoare. Incertitudinea chinuitoare, modificarile comportamentale, sovairile si hotararile neasteptate se nasc din nepotrivirea intre conceptia teoretica (avand ca suport ideea de datorie) si realitatea dura a razboiului. La sfarsitul romanului, Apostol Bologa inceteaza de a mai fi un om oarecare antrenat intr-o tragedie a istoriei; el devine Izbavitul care a dobandit Adevarul, prin suferinta.
Dispunerea simetrica a scenelor executarii lui Bologa si a lui Svoboda pune semnul egalitatii intre cei doi chinuiti.
  Analiza psihologica este ridicata la dimensiunile gloatei in romanul Rascoala. De data aceasta, Glasul pamantului este o nazuinta intunecata, nascuta in adancurile obscure ale sufletului colectiv. in concordanta cu acestea sunt: vuietul surd al multimii,intunecarea de apocalips a razbunarii, timpul care se taraste greoi, instinctele primare, gesturile violente. Pe fundalul dorintei ancestrale de a avea pamant, faptele minore (calcarea unui cocos, o corectie aplicata unui copil, luarea porcului unui taran de catre perceptor) se dilata, tind spre enorm.
Conflictul este gradat, faptele se aglomereaza si se suprapun ca depunerea straturilor de pamant in erele geologice, pentru a izbucni distrugator in partea a doua a romanului.

 Analiza unei ereditati incarcate este facuta in romanul Ciuleandra: Puiu Faranga - fiu de mosier - se naste cu instincte criminale si isi omoara sotia. Perioada spitalizarii nu este altceva decat o coborare in planul psihologicului de la o conduita aparent normala, la dementa reala.
  Analiza instinctelor primare numite simplu: Glasul pamantului si Glasul iubirii apare in acea adevarata fresca a vietii romanesti din Ardeal, care este romanul Ion. Autorul vadeste aici o profunda intelegere a trasaturilor esentiale ale sufletului taranesc pe care Tudor Vianu le numea "lacomia de pamanFsi "senzualitatea sanatoasa".

Senzatia organica ocupa un loc important, viziunea naturalista a omului il apropie pe prozatorul roman de scriitorul francez Emile Zola.

Cercetarea trairilor sufletesti ale omului aflat in pragul mortii este magnifica : instiintata de Savista ca Ion merge Ia Florica, Anei i se parea ca obiectele din casa parinteasca au alte dimensiuni, iar cuptorul are o gura mare, fara fund, ca o poarta a adancurilor; in clipa in tare se spanzura, are vedenia celor doi morti (mos Dumitru si Avrum, ultimul zambindu-i "straniu" ca o "chemare"); gestul ei, motivat prin existenta alaturi de Ion, apare si ca o urmare a chemarii neantului.

Stilistic, Rebreanu se caracterizeaza prin: dimensionarea enorma, tehnica detaliului, derularea in secvente cinematografice, filmate cu incetinitorul, caracterul "sinergic" (Calinescu) al unor scene; de asemenea, apare cunoscuta tehnica a contrapunctului utilizata si in muzica, transformarea auditivului in material, comparatiile cu.o pronuntata nota de materialitate. Toate acestea fac din Rebreanu un scriitor modern.