Liviu Rebreanu este primul romancier roman care vadeste o constiinta estetica programatica, transpusa intr-o arhitectonica impecabila a operelor sale. Marturisirile, desenele, schitele, schemele care insotesc scrierile sale sunt numeroase si graitoare in acest sens. " Un roman nu se poate scrie fara o elaborare prealabila a materialului.

Organizarea aceasta nu poate fi lasata la voia intamplarii, ci trebuie obtinuta prin munca sistematica, la masa de scris. in cursul elaborarii vor veni amanunte neprevazute, poate chiar modificari radicale, dar modificarile nu sepotfaUe deOatpe ceva ce exista" -Marturisiri, 1961)

Astfel, unele romane ale sale au o constructie circulara. Ion are o structura sferoidala, cu doua emisfere purtand titlurile Glasul pamantului si respectiv, Glasul iubirii simbolizand cele doua pasiuni care sfasie sufletul personajului central Ion. Fiecare din aceste parti cuprinde capitole cu titluri semnificative (inceputul, Zvarcolirea, Iubirea, Noaptea, Rusinea, Nunta - partea I ; Vasile, Copilul, Sarutarea, Streangul, Blestemul, George, Sfarsitul - partea a Ii-a). Caracterul circular al constructiei romanului este dat de titlurile capitolelor intai: (inceputul) si al celui final (Sfarsitul) si de imaginea drumului alb care trece prin Jidovita, urca prin Padurea Domneasca, pe la Cismeaua Mortului si intra in Pripas, intampinat de "o cruce stramba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu o cununita de flori vestede agatata de picioare".


Drumul vine din soseaua cea mare a Clujului.

Finalul romanului infatiseaza acelasi drum, dar nu din perspectiva celui care intra in Pripas, ci din cea a celui care iese (Zagreanu) (" Drumul trece prin Jidovita, pe podul de lemn, acoperit, de peste Somes, si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara inceput..." ).

De asemenea, la inceputul romanului este prezentata o scena semnificativa din viata satului (hora duminicala din ograda vaduvei lui Maxim Oprea, cu o Somesana interpretata de lautarul Briceag), si se incheie cu sfintirea bisericii noi, ocazie cu care se intinde o petrecere cu cantec si joc popular, iar lautarii lui Briceag canta ca altadata invartita.

Aceeasi constructie circulara se observa si in romanul Padurea spanzuratilor care debuteaza cu scena spanzurarii cehului Svoboda si se incheie cu scena spanzurarii romanului Apostol Bologa. Similitudini pot fi gasite in imaginea gropii, care ii asteapta pe cei doi condamnati, si in lumina, care le inunda privirea in ceasul ultim al impacarii si izbavirii.

Aceste structuri circulare semnifica universurile marunte ale destinelor umane finite, care se circumscriu, insa, marelui infinit "ca niste tremurari plapande intr-un uragan urias ".