Poezia
"Gatul ca il tai cuiva" propune o alta fateta a lumii
suprareale, vazuta de undeva, dintr-un loc confortabil, de unde se pot
observa detaliile geografice ale unei harti:
"Asezat pe jos, am
plans - intins cat eram
de lung pe
harta, la
Poarta multicolora a
Orientului: asistat
de-o
uraciune straveche de zile, invapaiata de
crepuscul, pe Gang,
atras de mirosul viermilor de matase din
salile
de clasa. Gadilat
tot corpul de viermii de cadavru..."
. Lumea
isi schimba dintr-o data granitele, ajungand pana in indepartata Indie,
in locurile sfinte, in timp ce copilul simte toate aceste prezente ale
unui lumi de dincolo de fruntariile cunoasterii comune.
Imaginea
crepusculului evoca realitatea lumii Gangelui, in timp ce exponent al
ei este o "uraciune straveche", un monstru din vremuri revolute,
inconjurat de semnele putreziciunii universale.
Dorinta
de a se naste intr-un alt secol denota o repulsie a poetului pentru
timpul sau, populat cu fiinte suprareale, intr-o avalansa de clasificari
redundante:
"Convins
ca ma nascusem din greseala in alt
secol!
in sclavie...
Ca trantea usa la Al
Doilea Templu, «ce viata lunga»".
Personajul suprareal este chemat la judecata:
"Bai, Gandac, unde
ti-e
mintea?
il saruta pe Gat. Gatul ca ti-l tai.
Scoate
un Geamat
urat. Vezi pe unde calci!"
Luna
participa, la randul ei, la acest spectacol grotesc:
"Asezat iar
pe jos, am
plans: retinut de gravitatia
Lunii, plin de prejudecati.
E Luna Noua -
acum, frunza se fixeaza cel
mai bine pe tulpina, la
noduri. Ma
pandeste nebunia?
La Poarta multicolora a Orientului, uraciune
straveche, Luna
Noua: dezgust de propriul sine.
Absurditate a lumii,
prostie «cat incape». Behait de oi."
Finalul poeziei
este ambiguu, construit dupa aceeasi schema cu inceputul:
"Ghete-ca-incalti.
Gheara in
stomac. Pamant-ca-schimbi-in-Ghiveci.
Ca
«este mai
usor sa fii altul, decat esti»...
Vremuri "ale dintilor
falsi, ale Gingiilor negre, ale parului vopsit!
Asezat pe jos, am plans
si am scris: sa
ramana marturie."
Teme
si motive ale poeziei "Gatul ca il tai cuiva "
.
Civilizatia
aflata in crepuscul, incapabila sa renasca din propria-i cenusa;
aceasta nesansa a poetului este tradusa prin existenta unor elemente
suprareale, de o putere deosebita: Gangele, cadavrul acoperit de viermi,
viata, numita in mod ironic, "lunga".
.
Uratenia, personaj metaforic, devenit un simbol al noii civilizatii.
Faptul ca personajele apartin unei trepte inferioare a ierarhiei este
dat si de numele lor peiorative: Gandac, Gat, Ghete-ca-incalti. Gheara
in stomac, Pamant-ca-schimbi-in-Ghiveci.
.
Artificialitatea lucrurilor promovate de aceasta realitate aflata
sub semnul tehnicii: parul vopsit, dintii falsi, gingiile negre. Poetul
se vrea un martor al obiceiurilor tehnice si sanitare dezastruoase ale
acestor vremuri, incercand sa lase o marturie pentru vremurile viitoare.
De fapt, el simte organic faptul ca a trebuit sa se nasca intr-un secol
intarziat tehnologic si fara prea multa imaginatie, expunandu-si macabru
relicvele artefactelor "moderne".