Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
HomeTrimite comentariuContact







  Ion Luca Caragiale (1852-1912) a fost un dramaturg genial ("O scrisoare pierduta" s.a.), dar si un prozator valoros.

In schitele sale ("Vizita..."

, "D-l Goe..."

, "Lantul slabiciu­nilor"
s.a.) a infatisat tipuri umane nepieritoare pe care le-a zugravit cu ajutorul ironiei si al umorului. g5r6617gn94vzh
Nuvelele lui Caragiale ("in vreme de razboi", "O faclie de Paste ") analizeaza profunzimile sufletului omenesc sau ascund, sub o aparenta comica, o situatie nefericita ("Doua loturi").
 Tema nuvelei "Doua loturi" o constituie caracterul nestator­nic al norocului, adevar pe care vechii latini l-au exprimat in cuvin­tele: "Fortuna labilis".


  Titlul arata importanta pe care cele doua bilete o au in desfasurarea actiunii: de a naste si intretine o iluzie si de a produce alunecarea in nebunie a personajului.
 Particularitati compozitionale:
Nuvela "Doua loturi" incepe cu intriga, evenimentul care declanseaza actiunea fiind anuntat prin vocea autorului: "Dar ce au pierdut? Ce cauta? Cauta doua bilete de loterie, cu cari d. Lefter Popescu a castigat".


Aceeasi voce explica felul in care au fost cumparate biletele si pomeneste invoiala facuta intre ghinionistul functionar si prietenul sau (Pandele).
Expozitiunea este o intoarcere in timp (cu trei seri in urma), dupa care autorul revine la momentul cautarii biletelor.
De aici, actiunea se desfasoara cronologic, pana cand domnul Popescu afla ca visul sau s-a prabusit.
Nuvela este o specie a genului epic. Este o lucrare narativa in proza, de dimensiuni mai ample decat schita, avand o actiune care se complica progresiv, un conflict puternic si personaje bine reliefate.
Particularitatea nuvelei psihologice consta in faptul ca autorul cerceteaza profunzimile sufletesti ale personajelor si reactiile exte­rioare determinate de acestea.
Astfel, spaima, obsesia, cosmarul, halucinatiile, alunecarea in nebunie constituie (mai ales la Caragiale) stari analizate minutios.

O astfel de nuvela este si "Doua loturi".


Universul operei:

Publicata, initial, in "Gazeta sateanului" (1898-1899), cu titlul "Doua bilete pierdute" si, ulterior, in "Momente" (1901), cu titlul "Doua loturi", aceasta lucrare este o opera narativa in proza, a carei actiune se petrece in Bucuresti, la inceputul secolului al XX-lea.

Ca si in cazul unor schite ("Vizita..."

, "D-l Goe..."

)
actiunea incepe cu intriga: Lefter Popescu (marunt functionar la un minister) si sotia sa, cauta infrigurati, prin toata casa, niste bilete de loterie; chinul tine de trei zile, intrucat biletele iesisera castigatoare, iar bar­batul le ratacise.

Din expozitiune aflam ca, in urma cu catva timp, domnul Popescu ar fi cumparat aceste bilete, la berarie, cu bani imprumutati de la prietenul sau, capitanul Pandele.
Convins ca norocul il ocoleste, Lefter Popescu uitase intam­plarea, mai ales ca tragerile s-au amanat o buna bucata de vreme.
Cu trei zile in urma, seara, functionarul fusese vizitat, acasa, de chiar capitanul Pandele, care-l anuntase, fericit, ca ambele bilete castigasera premiile cele mari (50.000 lei, in moneda vremii).




Desfasurarea actiunii cuprinde intamplari care se complica tot mai mult, pe masura ce trece timpul.
Obosit peste masura, dupa ce " toata casa a fost rasturnata de zece ori", domnul Popescu adoarme, dar se trezeste imediat, "cu fata luminata de raza adevarului": isi amintise ca, in seara cumpararii biletelor, purtase o anume jacheta cenusie, in buzunarul careia pusese lozurile.
Intrebandu-si sotia unde este jacheta cu pricina, Lefter Popescu afla, stupefiat, ca aceasta i-o daduse unei tiganci, in schimbul unor farfurii. Maniat, pagubasul spaige, una cate una, farfuriile, "pe cand cucoana se scutura la fiecare, parca ar arde-o cu un bici de foc".


Pe urma, insotit de capitanul Pandele si de trei politisti, domnul Popescu se duce, cu trasura, in mahalaua Farfurigiilor, acasa la tiganca.
Se vadeste insa ca drumul prin noroaie si sperantele functio­narului fusesera zadarnice: jacheta este gasita, dar biletele nu. Nici racnetele ingrozitoare ale domnului Popescu si nici palma pe care i-o da uneia dintre tiganci, nu slujesc la nimic, comisarul Turtureanu luand decizia sa le duca pe invinuite la sectie.


In timp ce acestea raman in arest, comisarul, capitanul si Lefter Popescu se duc la berarie (punctul in care se intalnesc "drumurile" functionarului). intr-adevar, cand nici nu se astepta, acesta isi vede, la o masa, seful (" un tip foarte posomorat si din cale-afara de aspru ").
Admonestarea de catre acesta a lui Lefter Popescu acutizeaza starea lui tensionata, pe fondul unei alte mici intamplari: intr-un ziar, apare o notita despre premiile cele mari (care tot nu fusesera revindicate).
Actiunea se complica si la sectia de politie, pe unde, in lipsa comisarului, trecuse un sef care le eliberase pe tigancile arestate.


In zori, mahnitul pagubas incearca sa trateze, din nou, cu femeile, mergand la bordeiul lor, dar se alege cu o bataie zdravana (primita de la tigancile infuriate).
Anuntat de un coleg sa mearga negresit la serviciu, Lefter Popescu traieste o mare surpriza: gaseste, intr-un sertar, biletele norocoase (punctul culminant).
Fericit, functionarul isi da demisia si se pregateste sa-si incaseze fabuloasele sume.
Acum intervine, din nou, ghinionul (de data aceasta, cu o mare forta): pe listele bancherului, erau inscrise numerele cu pricina, dar fiecare era castigator la o alta loterie decat cea pentru care le cumparase domnul Popescu.
Coplesit, acesta isi iese din minti si va fi dat afara cu ajutorul politistilor (deznodamantul).
Intriga si conflictul acestei lucrari sunt bine marcate: pierderea biletelor, situatiile conflictuale dintre personaje (Lefter intrand in contradictie cu sotia, cu tigancile, cu seful, cu bancherul), toate sunt puternic reliefate.
Adevaratul conflict trebuie cautat insa in soarta omului urmarit de ghinion si consta in contrastul intre mirajul imbogatirii (intrezarit pentru o clipa de modestul functionar) si prabusirea lui finala.
Personajul central este bine reliefat. Autorul urmareste fiecare "treapta" a alunecarii acestuia in nebunie, fapt care face ca naratiunea "Doua loturi" sa intre in categoria nuvelelor psihologice.
Motivul literar al nuvelei este celebrul dicton latin "Fortuna labilis" (Norocul este schimbator) cu mentiunea ca Lefter Popescu nu a atins, ci doar a intrezarit acest noroc.
Unele fragmente (incurcatura provocata de publicarea gresita a numerelor, bataia mancata la bordeiul tigancilor, vocabularul spe­cific al celor din urma) pot starni rasul, dar finalul este, la modul omenesc, tragic.
Cuvintele subliniate (care indica trasaturi ale acestei opere) demonstreaza ca "Doua loturi" este o nuvela.

Alte referate romana, dar Necategorisite











Politica de confidentialitate