In Povestea lui Harap Alb, numele personajului central ar putea sa aiba mai multe semnificatii:
Primul termen - "harap" inseamna sluga, rob si caracterizeaza "fata" cunoscuta, vizibila a personajului, care, dupa juramantul din fantana, devine sluga Spanului.

Al doilea termen - "Alb" desemneaza "fata" ascunsa a eroului si ar putea indica nemurirea (in unele traditii, Insula Alba fiind un salas de nemurire).

La aceasta idee conduce si finalul basmului, punct in care Harap Alb poate fi asimilat cu Fat-Frumos; in ultima fraza, autorul sugereaza ca nunta se prelungeste in etern, iar cei care ajung acolo, se impartasesc din vecie.
Al doilea termen al numelui ar mai putea avea semnificatia de "Cel care raspandeste lumina".



Prima fiinta care va descoperi aceasta este Batrana Timpurilor (Sfanta Duminica): in gradina craiului, ea i se adreseaza tanarului, in mod repetat, cu apelativul de "luminate craisor".




Eroul va ajunge la aceasta treapta, dupa al doilea moment al initierii sale, cand, aducand capul cerbului ucis, "se parea ca Harap Alb soarele cu el il ducea."


Conform opiniei fui Vasile Lovinescu, alaturarea negrului ("Harap") cu albul, ar insemna unirea celor doua principii Vin si Yang; fiu al craiului si nepot (urmas) al lui Verde imparat, Harap Alb este ales de soarta sa-i reuneasca pe frati, asa cum doua jumatati ale cercului formeaza intregul.
O alta explicatie a acestui nume (care uneste doua contrarii), ar putea proveni din "nasterea" simbolica a eroului: cea care il ajuta mereu este Batrana Timpurilor, (amestec de umilinta si inaltare); de asemenea, atingand "soarele cu picioarele"s\ "luna cu mana", el este "botezat" intru soare si noapte, ca Luceafarul.

"Cununa" pe care si-o cauta prin nori, ii va aduce un destin imparatesc si unic.