Poezia este un descantec
al trecerii, al scufundarii treptate a lumii in moarte, construita
sub forma de dialog intre doua entitati distincte, somnul universal
si eul liric, dezabuzat, lipsit de infiorarea inevitabilului eveniment:
"- Va saluta, domnule.
-Nu pe mine, somnule.
- Cucuveaua, domnule.
- Nu pe mine, somnule.
- Cine sunteti, domnule?
- Cucuveaua, somnule.
- Cer iertare, domnule.
- Cere totul, somnule.
- Vreti si restul,
domnule?
- Vreau neantul, somnule.
- Agonia, domnule?
- Sincronia,
Somnule.
- Unde sunteti, domnule?
Pretutindeni, somnule.
[...]-
Ca trecutul, domnule?
- Ca vazduhul, somnule.
- Und va duce, domnule?
- in gradina, somnule.
- Ce sa faceti,
domnule?
- Sa ma-mpuste, somnule.
- Ca au gloante, domnule?
- Ca
au vreme, somnule.
- Und va-ngroapa, domnule?
- Sub zapada, somnule.
- Va e frica, domnule?
- imi e scarba, Domnule.
- Cui sa spunem,
domnule?
-Iadurilor, somnule.
- Va fi bine, domnule?
- Va fi seara,
somnule.
- Aveti rude, domnule?
- Am pe nimeni, somnule.
- Vreti
o cupa, domnule?
- Cat ma costa, somnule?
- N-are-a face, domnule!
- De otravuri, somnule...
- Nu vreti cupa, domnule?
- Sparge-o-n
tandari, somnule!
- Sa va plangem, domnule?
- N-are-a face, somnule.
- Noapte buna, domnule!
- Dormi cu mine, somnule!
- Eu dorm singur,
domnule.
- Eu mor singur, somnule.
- Moarte buna, domnule!
- Noapte
buna, somnule!".
Moartea
ca somn sau somnul ca o moarte nesfarsita e tema acestei litanii poetice.
Somnul devine un liant pentru toate elementele naturii, reusind sa
induca starea de imaterialitate, de neant de la inceputurile lumii.
Cucuveaua e un simbol al lumii de dincolo, un vestitor funebru, precum
corbul lui Edgar Allan Poe. Dialogul se stabileste intre domnul, emblematic
pentru destinul uman, un personaj ipotetic, si somnul, atotcuprinzator,
element al lumii onirice, romantice. Moartea "domnului", a fiintei umane supuse trecerii treptate, se face sub semnul neimplinirii,
pentru ca nu exista, in aceasta moarte anonima, nimeni care sa-i deplanga
disparitia, iar plansul nu este de dorit. Somnul ii ureaza domnului,
un alter-ego al omului muritor, "moarte buna", un oximoron
bizar, pentru ca cei doi termeni se opun semantic.