Meditatia Umbra lui Mircea. La Cozia a lui Gr. Alexandrescu este repre­zentativa din mai multe puncte de vedere pentru poezia pasoptista de evocare a trecutului istoric. Prilejuita de o calatorie pe la manastirile din apropierea

Oltului, aceasta meditatie este inserata in jurnalul de calatorie ale carui insemnari vadesc un observator acid al moravurilor lumii strabatute, un spirit laic, rationalist - usor de regasit in fabulele si satirele autorului - dar si un cunoscator interesat al istoriei ale carei vestigii il atrag.

Toate informatiile istorice stiute sau culese in timpul zilei la Cozia, loc de popas al calatorului, se regasesc in elaborata punere in scena a meditatiei. Acest fapt confera substantivului "umbra" din titlu semnificatia de prezenta tacuta si tainica a ceea ce a fost in ceea ce este, astfel incat "ceasul nalucirii", apogeu al miste­rului noptii - iesita si ea "dintr-o pestera, din rapa", poarta a taramului intunericului etern - da forma de odinioara, face inteligibila aceasta "umbra", al carei glas ramane totusi stapan doar asupra fantomaticelor ostiri ce se ivesc, lasand eroului liric, martor al acestui joc al umbrelor, rolul de a rosti in inchinarea sa intelesul permanent - si, de aceea, actual, viu - al acestui timp apus. impresurat de intunericul noptii si coplesit de maretia spectacolului, eroul liric se adreseaza intai Oltului, ale carui valuri - "mandre generatii spumegate" - altele si mereu aceleasi ii confera semnificatia de oglinda si memorie eterna. El este cel care identifica "marea fantoma" al carei nume preluat ca un ecou rasuna extinzandu-se pe intregul spatiu stapanit odinioara, in rostirea inchinarii omagiale eroul liric nu se adreseaza "fantomei inco­ronate" in nume propriu, ci ca reprezentant al generatiei sale de "fii ai Romaniei", pluralul persoanei intai substituindu-se singularului. Slavind mai cu seama "pricina" "intreprinderii" "drepte", "nobile" si "mari" a lui Mircea -libertatea patriei - eroul liric ramane fidel timpului sau, oda prin care participa la spectacolul umbrelor fiind urmata de o secventa aidoma unui aparte dintr-un text dramatic in care comparatia trecut-prezent vadeste mai curand un spirit iluminist, rationalist atasat de ideea de progres materializat prin indulcirea legilor si a naravurilor. Romanticul concert al popoarelor - sugerat de "natiile infratite" - e totusi foarte apropiat, in viziunea lui Gr. Alexandrescu, de cosmopolisul iluminist, caci "drumul slavei" exclude razboiul - "bici groaznic" cu "sangerati dafini" - acest drum fiind gasit "prin stiinte si prin arte".


Barbatiei razboinice ii ia locul "gandirea" in pace.
Aparte-ul rationalist care intrerupe misteriosul spectacol al "ceasului nalucirii" - asezat de poet intre doua randuri de puncte de suspensie - e in ultima instanta expresia arderii etapelor, a dinamicii accelerate a timpului, caracteristice epocii in care romantismul si clasicismul, rationalismul ilumi­nist si istorismul romantic se regasesc nu numai in ansamblul operei unui poet, ci chiar si in cadrul uneia si aceleiasi poezii. De altfel, spectrala reinviere a umbrelor se incheie intr-o atmosfera sumbru-elegiaca: intunericul noptii e sporit de norii ce "se adun" si "se intind", in vreme ce mareata fantoma reintra in mormant in auitul de jale al "turnurilor cele-nalte" ce par ele insele "fantome de mari veacuri".

Gratie acestei comparatii, imaginea din prima strofa reluata in final - valurile izbind cadentat zidul vechi al manas­tirii - atenueaza atat entuziasmul pentru gloria eroica a trecutului national, cat si optimismul predictiei progresului civilizatiei pasnice "prin stiinte si prin arte", accentuand sugestia atotputerniciei timpului ruinator.