In poezia "Nu te-ai priceput", eul liric isi transfera trairile si observatiile unui personaj feminin, fetei indragostite, printr-o lirica a rolurilor, dominanta in idilele lui George Cosbuc. Poezia este alcatuita din patru strofe a cate 11 versuri, primul si ultimul din fiecare fiind un leitmotiv, care, prin insistenta, dezvolta intreaga argumentare lirica. Strofa incepe cu un enunt transant, un repros fara posibilitate de replica, "Nu te-ai priceput!", argumentat in 10 versuri, si se incheie, in chip de concluzie, cu versul "Ca nu te-ai priceput", intr-o intentie de a justifica, prin monolog liric, esecul dragostei celor doi protagonisti.

Poezia exprima, in aceasta forma cizelata cu minutie, tema iubirii neimpartasite fetei de catre baiatul timid, aflat inca la varsta primilor fiori ai dragostei:

"- Nu te-ai priceput! -
Singur tu nu mi-ai placut,
Ca eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ti-am fost draga, stiu eu bine.
Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut.
Si eu toate le-am facut,
Ca sa poti sa-mi spui odata,
Sa ma-ntrebi: «- Ma vrei tu, fata?»
Si plangeam de suparata,
Ca tu nu te-ai priceput."

Baiatul, novice in jocul subtil al dragostei, nu reuseste sa citeasca gandurile ascunse ale fetei, sa fie mai indraznet si sa foloseasca pasii cunoscuti ai dragostei. Sceneria erotica, desprinsa dintr-un cod nescris al iubirii, presupune jocuri subtile de gesturi, de replici si atitudini, pertractari, renuntari aparente, pentru a potenta tensiunea sentimentului, si reveniri pentru a culege roadele nelinistii, ale incertitudinii si ale asteptarii:


"Nu te-ai priceput!
Am fost rea si n-as fi vrut
Sa te las, ca alta fata,
Sa ma strangi tu sarutata?
Dar m-ai intrebat vrodata?
Ma-nvingea sa te sarut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chip catam cu viclenie
Sa te fac sa-ntrebi, si mie
Mi-a fost luni intregi manie
Ca tu nu te-ai priceput."

Fata, prin statutul ei social din lumea rurala arhaica, asteapta ca baiatul sa faca primele incercari, sa conduca jocul de cucerire erotica, dupa un cod plin de delicii, constituit de-a lungul timpului. Durerea ei, deplansa cu intensitate lirica, rezulta din asteptare si din incapacitatea flacaului de a declansa ritualul dragostei, prin care devenea posibila apropierea dintre el si fata, implinita poate si prin hotarari matrimoniale, firesti in lumea satului:

"Zici ca de m-ai fi cerut
Mamei tale nora-n casa,
N-as fi vrut sa merg? E, lasa!
Ca de-o fata cui-i pasa,
Nu se ia dupa parut!".

in acest ritual firesc al varstei nubile, baiatul ar fi avut rolul esential al pornirii lui, intregul scenariu decurgand apoi de la sine:

"Tu sa fi-nceput iubitul,
Ca-i faceam eu ispravitul."


"Nu te-ai priceput" este un discurs liric plin de ingenuitate despre modul ratarii unei povesti erotice prin nerespectarea regulilor nescrise ale ritualului iubirii.