Imaginile
carnalitatii excesive ocupa un loc important in tematica poeziilor lui
George Bacovia: albul amestecat cu rosul constituie simbolurile cele
mai puternice ale extinctiei vietii. Poetul foloseste albul pentru a
sugera imacularea inerta a anotimpului rece, in contrast cu sangele
de culoare rosie, simbol al vietii ce se stinge. Imaginea abatorului,
camp de executie cu victime si calai ce nu se vad, realizata in culori
alternante, albul, semnificand gheturile nordice, lumea rece, indepartata,
si rosul aprins, logica viului usor vulnerabil, supus oricand agresiunii
mortii, este una clasica in literatura simbolista si expresionista a
vremii:
"Ninge grozav pe camp la abator
Si sange cald se scurge
pe canal;
Plina-i zapada de sange animal -
Si ninge mereu pe un trist
patinoar."
Iarna
se manifesta cu toata cohorta ei de semne: teroarea boreala, pustiul
alb, ninsoarea abundenta, neintrerupta, zarea innoptata, in timp ce
observatorul impersonal asista la tablou sinistru al scurgerii de sange
animal "pe canal", albul fiind pe alocuri "aprins de
sange-nchegat":
"E albul aprins de sange-nchegat
Si corbii
se plimba prin sange... si sug;
Dar ceasu-i tarziu... in zari corbii
fug,
Pe camp, la abator, s-a innoptat."
. Eschatologia animala,
combinata cu sentimentul de neputinta in fata anotimpului rece, devenit
devastator, edifica imaginea unui infern alb, cu un bestiar adecvat,
corbii, care "se plimba prin sange... si sug", si lupii care
spre abator vin "licarind".
Corbii sunt mesageri ai mortii,
dar si agenti macabri ce participa la tabloul golirii de viata a trupurilor
de animale.
Sugestia
trecerii in moarte se manifesta si prin schimbarea rapida a decorului,
de la cadrul diurn la cel nocturn, la fel de saracacios in simplicitatea
formelor lui, in care numai spectacolul lupilor mentine sugestia terifianta
de macabru:
"Ninge mereu in zarea-nnoptata...
Si-acum cand geamuri
triste se aprind.
Spre abator vin lupii licarind.
- Iubito, sunt eu
la usa inghetata."
Aparitia in final a eului liric, care cere abstragerea
din acest decor infernal, ca o salvare in casa primitoare a iubitei,
este singurul semn de umanitate, ea insasi in pericol de moarte dincolo
de "usa inghetata".
Teme
si motive ale poeziei "Tablou de iarna"
.
Combinatia a trei culori fundamentale, alb, negru, rosu,
toate sugerand trecerea rapida a vietii; albul, ca simbol al impersonalitatii,
al terorii iernii, al anotimpului rece.
. Extinctia,
in viziunea poetului puternic ancorat in realitatea trista a vietii
si a mortii.
. Corbii
si lupii, animale de prada, agentii cei mai puternici ai extinctiei
totale.
.
Poetul, devenit martor impersonal al unui spectacol sinistru,
un raisonneur perfect al acestei lumi inghetate, in care viata se scurge
incetul cu incetul.