Temele si motivele simboliste din aceasta poezie, publicata in volumul "Plumb", se identifica usor: orasul parasit, cu plopi singuratici, simboluri ale solitudinii, sporind sentimentul de insingurare, rarefierea cadrului, in care apar siluete incerte sau multimi indistincte, apoi fantome navalind pe campuri, predilectia pentru o anumita culoare, in cazul de fata violetul, dominanta, proiectata asupra peisajului, a multimii, semnificand decadenta, amurgul, vazut ca un sfarsit de lume. o viziune bacovianapreexpresionista asupra declinului omenirii. Dupa cum se stie, pentru expresionisti, lumea, saturata de tehnica, se indreapta spre un sfarsit, spre un "Menschheitsdammerung" (amurg al oamenilor), comparabil cu amurgul zeilor din mitologiile germanice.

O alta imagine simbolista este aceea a monotoniei orasului, vazut intr-o singura tusa cromatica, populat de o lume lenesa, sortita pieirii, din cauza absentei idealului. Burgul sau cetatea se defineste, astfel, ca un spatiu inchis, un veritabil cnclosurc, unde toate evenimentele sunt prestabilite, intr-o monotonie de neinvins. "Multimea toata" constituie o masa amorfa, Iara intentii de inaltare spirituala, supusa efemeritatii. Toamna este un anotimp frecventat asiduu de poetii simbolisti, generator de astenie existentiala, de nevroza si spleen. Tendinta de evaziune din acest spatiu limitat se manifesta prin prezenta singulara a unui turn, ce deschide parca spatiul, il largeste, orientandu-l catre misterele unui orizont fantomatic. Fantomele se inscriu intr-o alta tema simbolista, putand deschide calea catre spatiile onirice, catre visare. De aici, dintr-un spatiu recuperat prin imersiune in timp, vor aparea "voievozi cu plete" si "strabuni in palcuri violete", posibila sugestie a unei Judecati de Apoi, a unei apocalipse inevitabile.

Se observa ca poezia are ca refren doua versuri cu valoare simbol:

"Orasul tot e violet.

Amurg de toamna violet..."

, creand o imagine suprareala. onirica, invaluita de un fundal monocromatic, simbolizand un moment final, apocaliptic, sens amplificat de al doilea vers. "Amurg de toamna violet", reluat cu insistenta in toata poezia. Culoarea violeta, alaturi de alb si de negru, semnifica extinctia finala, in sens mai larg chiar dezagregarea materiei. Toamna completeaza declinul lumii, prin inscrierea ei pe o panta descendenta, caracteristica acestui anotimp aneantizator.

Prin urmare, emfaza poetica sugerata de refrenul de mai sus exprima ideea universala de sfarsit apropiat, de funda! in care se pregateste un Armageddon inevitabil, imagine existenta si la Ion Minulescu in "Romanta celor trei corabii": "Si-n urma lor ramase portul,
Mai trist ca muntele Golgotei, insangerat de-un asfintit".


Bacovia stabileste analogii profunde intre elementele naturii si starile afective create de spatiul poetic, bazandu-se pe intuitia metafizica a analogiei universale. Corespondente se creeaza intre simboluri si natura, un fel de halou afectiv ce completeaza imaginea poetica. In "Amurg violet", corespondente sunt violetul obsedant si sfarsitul apropiat al lumii, generat de aceasta "lume lenesa", decadenta, cat si ideea de moarte si anotimpul simbolic al stingerii naturii, "toamna violeta".