"Istoria ieroglifica", scrisa la Constantinopol intre 1703-1705, considerata primul roman din literatura romana , un roman alegoric sau roman-parabola, seamana , prin folosirea unor masti animaliere, cu "Le Roman de Renard" si, prin virulenta polemica a pamfletului politic, cu "Istoria secreta" a lui Procopius din Cezareea. in aceste pagini, Dimitrie Cantemir radiografiaza, in limbaj criptografic, tabloul politic al epocii sale, luptele complicate pentru domnie dintre partidele boieresti in Moldova si in Tara Romaneasca, dintre Cantemiresti si Brancoveni. in planul alegoric al romanului se lupta doua tari, a patrupedelor (tara Leului) si a pasarilor (tara Vulturului).

Corbul a dat porunca sa se inlature epitropul tarii dobitoacelor, Vidra, facand plocoane, in tara pestilor (Imperiul Otoman), Camilopardalului si Pleonexiei (Lacomia). Pardosul si Brehnacea carmuiesc treburile in cele doua imparatii, dar mustele (taranii) se revolta si le fura bucatele. Corbul si Strutocamila il banuiesc pe Inorog si uneltesc cu imparatul pestilor contra lui. Cameleonul il prinde pe Inorog si-l da crocodililor, adica demnitarilor turci corupti, imparatia pestilor este Imperiul Otoman. Vidra este Constantin Duca, Brancoveanu e Corbul, iar Dimitrie Cantemir este misteriosul Inorog. in Moldova, mari boieri sunt Pardosul (Iordache Ruset), Lupul (hatmanul Bogdan), Vulpea (Ilie Tifescu). in Tara Romaneasca, sunt Cucunozul si Brehnacea (Mihai Cantacuzino spatarul si stolnicul Constantin Cantacuzino), Uliul (Stefan Cantacuzino). Boierimea este reprezentata prin categoria animalelor "rumpatoare", boierimea mai de jos, animalele de vanat, iar taranii sunt asimilati clasei insectelor. Cameleonul este Scarlat Ruset. Poarta este cetatea Epithimia, Templul lacomiei. Vanat, Inorogul se refugiaza pentru scurt timp la Cucosul Europei, ambasadorul Frantei. Actiunea e complicata, cu semnificatii sofisticate, in maniera barocului literar, manifestat si in expresia lingvistica, in care limbajul este bogat, cu sonoritati sumbre sau ironice. Drama Inorogului, marele nedreptatit al "Istoriei ieroglifice", se desfasoara pe orizonturi vaste, antrenand Soarele, Calea Lactee, Galateea.

Imparatiile, in aceasta geografie imaginara, sunt doua, cea a "jiganiilor" si cea a pasarilor,* iar poruncile sunt aici repede implinite:

"Asadara, a marilor acestora imparati porunca tot deodata si dandu-sa, toate jiganiile uscatului si pasirile vazduhului in pripa se adunara si fietecarea, dupa chipul si neamul sau, la ceata monarhiii sale sa alcatuira."

Rosturile lumii surit statuate cu grija de randuitorul tuturor lucrurilor, care gaseste un rost in toate evenimentele lumii:

"...toata jigania in patru picioare, cu capul spre pamant plecata sa imbie, si toata pasirea prin aier zburand si pe deasupra lor trecand, uneori cu umbra lui sa le ocroteasca..."

. Vulturul va da semnul biruintei Corbului, lui Constantin Brancoveanu, superior, prin putere, multor boieri moldoveni. Un personaj situat dincolo de puterea jiganiilor este Cucunozul (spatarul Mihai Cantacuzino), care o impune pe Strutocamila in Moldova (Mihai Racovita).

Printre intrigile impuse de jocurile sortii, Vidra trebuie sa fie afara "dintr-amandoua monarhiile"; in timp ce Strutocamila trebuie sa scrie. Lantul puterii este indepartat, caci "Strutocamilei, diipa chipul ce din fire are si din ocrotirea Corbului cea tare, intre alalate dihanii si cornul cel de putere sa i se dea caci partea Corbului clinoromiia Vulturului are."

Decaderea Inorogului este rapida:

"Plecatu-s-au cornul Inorogului; impiedicatu-s-au pasii celui iute..."

.
Alegoria urmaririi Inorogului arata ca el nu are scapare:

"Toate puterile i s-au curmat, toti prietinii l-au lasat, in lantuje nedezlegate l-au legat, toata greutatea nepriietinului in opreala Inorogului au statut. Iara de acmu, in ceriu sa zboare, n-a scapa, o mie de capete de ar avea, iarba n-a mai manca."

Nici Lupul nu-l poate ajuta pe Inorog, nici Filul (Antioh Cantemir). Greutatea condamnarii este netarmurita, iar scapare nu exista, pentru ca "in stramtori primejdioase, in valuri ase holmuroase sa sa arunce nu-ndrazneste si micsorimea sufletului dinluntru-l opreste."

Filul ia cunostinta de "pretul taiat", dar raspunsul este de neputinta:

"1000 de ani la opreala de ar fi, un dram de panzehr n-as putea gasi".


Toti se inchina zeitei banilor, Pleonexia, iar fratii Cantemiri ajung la o intelegere cu Corbul, care accepta domnia Filului, in schimbul unei despagubiri pe care avea sa o dea Inorogul pentru faptele facute. Cheia romanului este data la final, cand se stabileste identitatea personajelor: Albinele sunt "Taranii de dajde", Tara campilor este "Craiia lesasca", Tarna tiparita - banii de orice tip, talcuirea hrismosului - modalitatea de a da mita.


In continuare, in fragmentul citat, cu unele diferente, in cele doua manuale, Inorogul rosteste, intr-un registru liric profund, o incantatie universala, apeland la dezlantuirea elementelor naturii intr-un cataclism devastator. Inorogul este dusmanit de toti: de Hameleon, care il ameninta cu viclesugurile sale, de Corb, principalul prigonitor, de gonasii fara prihAna ai acestuia.

Prin urmare, o intreaga conspiratie ameninta sa lucreze impotriva lui. Dusmanit din toate partile, numai Dumnezeu il mai poate salva de acest infernal complot, litania lui luand aspectul retoric al unui blestem,infricosator:

"Munti, crapati, copaci, va despicati, pietri, va faramati! Asupra lucrului ce s-au facut planga piatra cu izvoara, muntii puhoaie pogoara, lacasele Inorogului, pasunele, gradinele, cemeasca-sa, paleasca-sa, vestedzasca-sa, nu infloreasca, nu inverdzasca, nici sa odrasleasca si pre domnul lor cu jeTe, pre stapanul lor negrele, suspinand, tanguind, nencetat sa pomeneasca."

Intriga elementelor naturii este enorma, intr-o litanie mioritica de proportii cosmice, cu un ritm interior de o inalta poezie:

"Ochiuri de cucoara, voi, limpedzi izvoara, a izvori va parasiti, si-n amar va primeniti. [...] Clateasca-sa ceriul, tremure pamantul, aerul trasnet, nuarii plesnet, potop de holbura, intuneYec de negura vantul sa aduca. Soarele zimtii sa-si rate"dze, luna, siindu-se, sa sa rusinedze, stelele nu scantaiadze, nici Galatea sa luminedze."


Incantatia plina de jale copleseste spatiile, integrand in orizontul textului alte elemente ale divinului, intr-o ampla enumerare a tuturor sugestiilor astrologice din Zodiac, interpretate acum in zodie nefasta:

"Closca puii razsipasca, Lebada Lira sa-si zdrobeasca, Leul racneasca, taurul mugeasca, [...] Pastii fara apa sa sa inece, Gemenii sa sa desfratasca, Fecioara framsete sa-si grozavasca, cosita galbAna in negru vapsasca, Scorpiia ascutit acul sa-si tampasca, Streletul arcul frangand, tinta nu lovasca, Cumpana dreptatea nu mai arete, Apariul topasca-sa-n s&e."

Destinul Inorogului sta, in conceptia populara, sub semnul divinitatii, oamenii fiind, potrivit cronicarului, "supt vremi", ca si Dimitrie Cantemir, care parca simte ca, in tarile romane, treptat se instaureaza domnia raului.
Fragmentul la care ne referim este, ca si punctul culminant din balada "Miorita", o alegorie, adica o poveste situata sub semnul unui simbolism profund, pentru ca fiecare personaj are un corespondent semnificativ in viata reala. Fiecare dintre personaje este un adversar al lui Cantemir, fiecare eveniment este parte a unui complot universal impotriva Inorogului. Actantii fac parte si din lumea nevazuta; ei reprezinta elemente naturale, cu putere de concretizare in abstract, in real, care pun personajul principal sub semnul unui destin inexorabil. Din acest punct de vedere, Inorogul este un personaj tragic: ei sufera un sir de vitregii ale sortii, se simte supus unei adversitati a destinului.

Limba literara folosita de Dimitrie Cantemir are un farmec remarcabil, reprezentand un moment de tranzitie intre cuvantul domol, evocator al lui Neculce si involburatele experiente lingvistice pe care le va suferi limba romana in epocile literare viitoare, in special cea romantica. Fiind o invocatie ce antreneaza imense forte ale naturii, intr-o actiune concertata, predomina verbele, la o poetica forma a conjunctivului cu valoare imperativa:

"desfratasca", "mugeasca", "racneasca", "grozavasca", "tampasca" sau chiar imperativul gramatical. Multe cuvinte din text sunt arhaisme sau contin fonetisme arhaice:

"holm" = damb, deal, "silta" = cursa, lat, capcAna , "holbura" = volbura, "tampi" = a se strica, a se toci. Forma conjunctiei "iar" devine "iara", Scorpia devine Scorpiia.