Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
HomeTrimite comentariuContact







Volumul al doilea al romanului Ciresarii, intitulat Castelul fetei in alb, contine un numar impresionant de personaje, fapt explicabil si prin prezenta celor trei planuri narative. La actiunea lor complexa participa o multime de personaje, unele apartinand unui singur plan narativ, iar altele fiind prezente in doua sau in toate planurile narative ale romanului, in diferite momente.

Laura sau "fata in alb", devenita in final "castelAna ", este "o fata bruneta, cu parul scurt, ondulat, imbracata intr-o rochie foarte alba", insusiri fizice si elemente de vestimentatie prezentate direct prin descriere. Gesturile ei releva o fire sensibila si visatoare ("ramasese nemiscata, incremenita, tot acolo langa cismea, cu privirile furate de zarea albastra"), ceea ce-l face pe Tic s-o compare cu sora sa, Maria:

"«Asta seamana cu sora-mea: pesemne spune in gand poezii»".


Aceeasi fire visatoare si sensibila o releva si scrisoarea lasata bunicii, dar si cea trimisa Ciresarilor, care pune in lumina si dorinta ei de apropiere sufleteasca fata de acestia. E stapanita si de acea curiozitate specifica varstei, de dorinta de a cunoaste cat mai mult, ceea ce va duce la descoperirea documentului pe care-l descifreaza cu usurinta datorita inteligentei si intuitiei cu care este inzestrata."


Ea este insa si orgolioasa, afisand initial fata de Ciresari, fata de Tic si Dan, o atitudine de superioritate atat prin remarca "«Ce prosti sunt spionii in orasul asta»", cat si prin scrisoarea pe care le-o trimite celor doi. Aceasta "fata negricioasa cu ochi mari" se dovedeste la fel de distanta fata de Maria cu ocazia vizitei acesteia, cand "afara de curiozitate si o umbra de uimire, fata ei nu exprima nimic altceva".

Intalnirea cu Victor si dialogul cu el in momentul salvarii ei evidentiaza insa un suflet cald, afectuos:
"- Cine esti? intreba tot in soapta fata in alb, Victor?
-Victor!
Victor?! Ati venit toti? Si fetele?"

In acelasi moment al intalnirii, fata in fata cu Victor privirile ei erau "spe­riate", dar "cu luciri de vis si avant", semn al sentimentelor de iubire ce-i incolteau in suflet.

Laura, premianta unor concursuri literare, sensibila si visatoare este o prezenta aproape ireala, amestec de mister si de fascinatie.
Victor este conducatorul grupului, premiantul chibzuit si matur. El este capul limpede, care, prin tenacitate si inteligenta, rezolva situatiile cele mai dificile. Astfel, el este cel care, impreuna cu Ursu, dezleaga cheia documentului gasit. Totodata, el conduce intreaga expeditie si, cu mult curaj, isi asuma riscul de a o salva pe Laura. in momentul cand o vede pe fata avea "o fata bronzata cu priviri adanci, cu intrebari in sprancene, cu trasaturi aproape barbatesti", iar privirile lui devenisera "surprinse, uimite, stralucitoare".

 
Tic(usor) este fratele Mariei si mezinul grupului. El este un personaj complex si autorul il prezinta in momentul trecerii pragului de la copilarie la adolescenta. Mezinul este sufletul grupului, spiridusul care-i alerteaza pe toti ceilalti Ciresari atunci cand este nevoie. "Baiatul cam si ciufulit, incarnatie perfecta a tot ce e practic si concret", este primul care o descopera pe fata in alb. Copil inca ("Tic n-avea inca varsta aceluia care in fata unei asemenea aratari isi duce mainile la buze si-si sopteste: «Doamne, ce frumoasa!»"), curios si cu o minte iscoditoare, descoperind-o pe Laura, "si-a pus o singura intrebare: «Cine e?»".

Cu fin simt de observatie, remarca mai intai firea visatoare a fetei ("Asta seamana cu sora-mea; pesemne ca spune in gand poezii"), devine apoi rautacios in aprecieri, pe care le atenueaza insa printr-o gluma: "«Asta pare si putintel zanateca sau poate ca a ata­cat-o vreo viespe»".


Ros de curiozitate, dar si starnit de jignirea fetei in alb ("«Ce prosti sunt spionii in orasul asta!»"), Tic vrea mai intai sa se razbune si-i cauta o porecla, dar este cuprins de indoieli, care-i tradeaza afectiunea:

"- Harapoaica nu merge ca nu-i urata. Harapila, la fel, nu merge ca-i antipatica".


Ticusor este spiritual, are simtul umorului, face giumbuslucuri (se imbraca cersetor, scrie o scrisoare fetei impreuna cu Dan, se urca in copac pentru a o vedea cum vine la locul intalnirii), este tenace in atingerea scopului, dar nu de putine ori el este cel pacalit, neiesind invingator.
Este deosebit de perseverent, iar dorinta lui de a o cunoaste pe fata in alb este asa de mare incat apeleaza la numeroase tertipuri, inventivitatea lui fiind fara margini. Astfel, pentru a face impresie deosebita si pentru a putea ajunge la cea care incepuse sa nu-i fie indiferenta, Tic se imbraca in costumul de sarbatoare si, nepierzandu-si cumpatul, "porni la atac cu o voce suava, foarte potrivita infatisarii sale:
- Sarut mana . As vrea sa va dau o veste..."


Deosebit de inteligent, cu o rara intuitie, baiatul reuseste sa refaca drumul scrisorii Laurei, parcurgand un drum al cunoasterii, al unor probe deosebit de grele pe care el le trece cu brio, datorita ascutimii mintii si prezentei sale de spirit deosebite, insusiri pe care le dovedeste si in intalnirea cu invatatorul din Soimeni. Tic conduce de o asa natura discutia cu invatatorul Papucea, inventand chiar o problema, incat reuseste sa afle ceea ce-l interesa referitor la pachet.
Finalul romanului ni-l prezinta pe acest "baiat carn, cu parul de aur incalcit", pe acest spiridus tandru, jucaus, nebunatic, luptandu-se cu disperarea. Trecerea lui spre adolescenta fusese marcata de dragostea pentru Laura, care cauta, insa, mereu privirile lui Victor:

"isi pierduse copilaria. Intrase in adolescenta. Si ca aproape toti copiii, patrunsese pe portile largi ale dragostei, iar intamplarea hotarase ca prima lui dragoste sa fie trista si deznadajduita".


Dan, baiatul "oaches si rotofei" este cel care, prin felul sau echilibrat de a fi, pastreaza insusi echilibrul grupului, intervenind impaciuitor in disensiunile dintre membrii sai, determinate de vehementa cu care isi sustin opiniile.
Bonom, cu un suflet generos si larg, se alatura actiunii lui Tic si ticluieste scrisoarea pe care o trimite Laurei, si ca urmare a curiozitatii pe care i-o starneste piciul.




Acelasi spirit de solidaritate il dovedeste in toate actiunile intreprinse de Ciresari. El descopera impreuna cu Ursu incaperea secreta si documentul si con­tribuie la citirea lui, ca apoi sa mearga sa-l verifice pe teren. in acest sens, hotararea lui este nestramutata:

"- Ne-ntoarcem imediat! Si Maria si Lucia cunosc bine alfa­betul chirilic, iti dau cuvantul meu de onoare ca pana maine la pranz il descifrez singur (...)".


Nu cunoaste linistea pana ce nu-si atinge scopul, dar dovedeste discernamant atunci cand, impreuna cu Ursu, hotaraste sasi menajeze fortele pentru o noua incercare hotaratoare.

In final, traieste intens bucuria reusitei, pentru ca, intr-o "pozitie solemna", el face prezentarile eroilor in sala armelor.
Ursu este vlajganul cu forta herculeAna , boxer de performanta, care il invinge si pe campionul national de juniori. in calitate de Ciresar, isi pune forta sa impresionanta in slujba grupului, altruismul sau manifestandu-se si pentru fiecare in parte - pentru Dan, pentru Tic, pentru Lucia pe care ii salveaza de la moarte sau ii ajuta sa treaca de anumite primejdii. Forta fizica nu presupune lipsa de tandrete, pentru ca Ursu are fata de Lucia sentimente deosebite, pe care insa nu le exteriorizeaza, dovedind insa multa afectivitate atunci cand se afla in preajma ei.
Totodata, vlajganul dispune de o inteligenta pe masura fortei, intrucat isi da seama de locul unde exista usa secreta a incaperii in care se afla documentul ("Privirile vulturesti ale lui Ursu descoperira, insa, ceva intr-un tufis".

Era un zid "si-nca un zid misterios", cum precizeaza Ursu. Perspicace, sapand in jurul zidului, constata ca acesta se prelungea cu o usa. El dovedeste si inventivitate, gasind solutia ca loviturile in usa metalica sa nu alarmeze oamenii din sat, asa ca el il pune pe Dan sa faca zgomot jucandu-se cu carbid, impreuna cu copiii din sat.
Tenace, hotarat si istet, dezleaga, impreuna cu Victor, cheia documentului scris de logofatul Zogreanu si, curajos, se afla in prim-plan in actiunile cele mai riscante pentru a descoperi castelul si a o salva pe fata in alb. "Vlajganul isi trase trupul inapoi, se impinse in marginea zidului, apuca franghia in maini si incepu sa alunece cu o viteza uluitoare. Tic avu senzatia ca Ursu se prabuseste".


Maria, sora lui Tic(usor), este "bruneta, aproape palida, cu cozi lungi atarnandu-i pe piept, cu ochi visatori si miscari lente".

Fire sensibila, visatoare, ca si fata in alb, participa la concursul de creatie, unde obtine premiul intai. Dorind s-o cunoasca pe Laura, merge la casa bunicii acesteia, dar este primita cu ostilitate, mai ales ca, din cauza timiditatii, "nu rostise nici un cuvant de salut".

Descoperind greseala, incearca s-o indrepte ("- Sarut mana , nu va suparati ca va deranjez... As vrea sa imprumut o carte"). in fata neprevazutului se pierde cu ftea, se fastaceste. ("Neprevazutul raspunsului si al intrebarii o fastaci din nou pe Maria") si intelege pornirea fratelui ei, Tic, impotriva batranei care o primise cu atata raceala.
Ea, ca si Lucia, cunoaste bine alfabetul chirilic si ajuta la citirea documentu­lui gasit de Dan si Ursu, participand cu multa insufletire la toate actiunile Ciresarilor.
Bunica Laurei este o femeie exigenta, cu principii rigide in privinta educatiei. De aceea nu-i da voie fetei, venite la ea in vacanta, sa lege prietenii cu nimeni din oras, devenind deosebit de suspicioasa:

"-
Dar de unde o cunosti dumneata pe Laura?" o intreba batrAna pe Maria venita in vizita si se uita apoi cercetatoare la Laura.
Atitudinea bunicii se explica prin grija exagerata care evidentiaza dragostea pentru nepoata sa, caci atunci cand Laura pleaca, ea sufera cumplit din cauza sin­guratatii si de aceea isi face reprosuri:

"- Am pierdut-o si pe ea... A plecat... A fugit... Am ramas iarasi singura... N-am inteles-o si nu m-a inteles".


BatrAna posesiva, intansigenta, dura, devine, dupa plecarea Laurei, ingaduitoare, primitoare cu cei care o viziteaza si pe care ii intampina cu o voce slaba, rugatoare, plangandu-si durerea "- Intra, intra! Pe cine cauti? (...) La auzul numelui, batrAna isi duse din nou batista la ochi. Plangea cu lacrimi adevarate."



In afara acestor personaje iridividuale, exista si un personaj colectiv -Ciresarii - constituit din individualitati ca Tic, Ursu, Dan, Victor, Maria si Luca. Ei, Ciresarii, constituie o unitate prin diversitate. Fiecare dintre ei are o trasatura definitorie: Maria este contemplativa, Lucia activa si realista, Victor "capul limpede", Ursu reprezinta forta herculeAna , Dan este impaciuitorul, iar Tic, spiridusul neobosit care asigura prin actiunile sale unitatea grupului, toate aceste insusiri la un loc con­stituind "portretul unui personaj colectiv" caracterizat prin solidaritate, prin hiper-inteligenta, prin afectiune reciproca, ce guverneaza relatiile interumane din cadrul grupului, prin unitatea desavarsita, bazata pe o unitate de vederi, stabilita |n urma unor aprinse dispute de idei.
Ciresarii sunt copii hiperinteligenti, supradotati intr-un domeniu sau altul, spontani, inventivi, stapaniti de curiozitate si de sete de cunoastere, reprezentand astfel si o anumita generatie sau, cum spune unul dintre personajele romanului, "cea mai sincera si cea mai generoasa varsta a vietii".


In realizarea portretelor individuale, unele dintre ele fiind fizice si morale, autorul a folosit descrierea pentru evidentierea in mod direct a trasaturilor carac­teristice, mai ales a celor fizice. Alteori, prin naratiune se reliefeaza alte insusiri ale personajelor sau se accentueaza cele deja existente, de data aceasta ele fiind prezentate indirect, prin intermediul actiunilor personajelor.
Aduse fata in fata prin intermediul naratiunii, personajele sunt puse si sa vorbeasca, autorul folosind, acum, ca mod de expunere, dialogul. Dialogul are nu numai menirea de a dramatiza actiunea, dar si de a evidentia trasaturile personajelor.

La aceste moduri de expunere se adauga relatiile dintre personaje care au menirea de a le pune in evidenta insusirile fie prin comparatii, analogii, fie prin antiteza dintre ele. Toate aceste procedee intalnite in caracterizarea personajelor diversifica modalitatile de reliefare a trasaturilor acestora, sporind astfel complexitatea si autenticitatea portretelor realizate.

Alte referate romana, dar Necategorisite











Politica de confidentialitate