Titlul 
          fabulei 
"intrebare de neghiobi" se dovedeste, in acelasi 
          timp, si morala intregii poezii. Numarul neghiobilor este de trei, simbolic 
          prin faptul ca se completeaza unul pe celalalt. Incipirul fabulei ii 
          surprinde in cautarea unei fapte extraordinare, comparabila cu muncile 
          lui Hercule: 
"Trei neghiobi mergand p-o vale
 Si zarind un urs 
          in cale
 Cand suia cu grozavie
 Si intra in vizunie;
 Zise unul: - ai 
          sa-I prindem
 Si la vr-un tigan sa-l vindem." 
Numai ca problema, 
          in realitate destul de complicata, pare a se rezolva printr-o simpla 
          rasturnare a situatiei de catre un altul: 
"- Iata cum, altul iar 
          zise,
 Si indata se descinse,
 Dati braiele fiecare
 Sa facem un  lung 
          si mare,
 Si legandu-ma pe mine,
 Cu el de picioare bine,
 Cand voi 
          intra in vizunie
 S-apucand pe urs d-odata,
 Sa ma trageti voi indata
 Si apoi d-aci scotandu-l 
 Facem cu el ce n-e gandul." 
Neghiobii 
          nu pot actiona decat intr-un mod prostesc, caci ideea aceasta, demna 
          de un erou fabulos, li se pare pe deplin realizabila:  
   "astfel daca 
          sfatuira,
 Braiele isi innadira,
 De picioare il legara
 Si-n vizunie-l bagara." 
Deznodamantul este insa tragic, inopinatul vizitator al 
          "vizuniei" pierzandu-si viata intr-o clipa: 
"Cand vru 
          mana sa intinza
 Pe urs de urechi sa-l prinza
 Ursul de cap il apuca
 Si cu totul i-l imbuca." 
Cei doi neghiobi, ramasi afara, nu pricep 
          nicicum ce s-a intamplat: 
"Stau, se uita cu mirare,
 Vazandu-l ca cap nu are,
 Se intreaba, zicand: - Fratioare,
 avut-au Vlad cap 
          oare?" Dilema chinuie mintile celor doi, astfel ca se duc la sotia 
          mortului: 
"Si nedomiriti l-aceasta,
 au mers sa-ntrebe nevasta.
 asa ei pe mortul lasa
 Si mergand la ea acasa,
 O-ntreb: - Stano, ia 
          ne spune,
 Ca vrem sa stim a minune,
 Barbatul tau ce fel fuse,
 acum 
          cu noi cand se duse,
 avea cap ca fie-cine
 Or nu, ca tu stii mai bine?
 Ea gandind putin in sine,
 Le raspunse: - Nu stiu bine,
 Dar la Pasti 
          imi par  si mie
 Ca si-a cumparat tichie". 
aluzia la cunoscutul 
          proverb, "Prostului tichie ii mai trebuie", demonstreaza spiritul 
          acid al scriitorului aflat in cautarea unui sens al lumii, dominata 
          de "neghiobi".