Poezia, o parte din poemul mai amplu "alexia", aparut in volumul "Lucrurile pe care le-am vazut" (1979-1986), constituie un tablou suprarealist, dintr-o lume indepartata, postatomica:

"Cine isi mai aminteste de noi? Si de ce
Si-ar mai aminti? Vara e cald, pe Dealul Taberii pasc
Caii oamenilor. Pe o cocoasa verde
Liberi sunt caii. Si sub bustenii din gara
Ramele intemeiaza noi colonii."

Vitalitatea naturii este punctul de unde porneste intreaga poveste de dragoste dintre cei doi iubiti.
Imaginea e de lume postapocaliptica, in care natura, prin irepresibila forta a viului, se intoarce la viata, reconstituind tablouri bucolice, pline de melancolie:

"Un vant adie dinspre rau. Miroase
a flori de munte, a fan uscandu-se la soare, a brad.
Pastravii isi amintesc vremuri mai bune,
ape mai clare. Dar supravietuiesc, dar se bucura
De scurta vara de-acum."

Tabloul pastreaza si o pierduta imagine erotica, iubirea cuplului fiind privita ca o totala contopire a fiintei:

"Candva ne-am tolanit amandoi la soare intr-o poiAna .

Trunchiul pinilor era rosu, al mestecenilor negru cu alb.
intr-o fusta albastra erai imbracata. Am povestit
Despre adolescenta, despre studentie. Vorbele incercau

apa cu talpa lor mica, sfioasa, triunghiulara. - am privit
Printr-un ciob afumat eclipsa. Tu ai vazut
Pasari, fiare, reptile. Un curcubeu."

Versurile contin sugestii referitoare la vremea apocaliptica, la modificarea luminii, la existenta aluvionara a trilobitilor, data de un epitet dublu, "sfioasa triunghiulara", la un bestiar de inceput sau de sfarsit de lume.
Intrarea in paradisul anterior facerii lumii este privita ca o aventura:

"Candva am iesit toti la plaja. La rau.
Fetele nu aveau costume de baie. - am ramas
Si noi imbracati. Ne-am suflecat pantalonii
Si ne-am racorit picioarele-n apa.
Erau ca niste pietre. Rozalii.


Ca niste
Melci de apa dulce.


Ca niste raci
Scosi din platosa lor."

Imaginea melcilor simbolizeaza increatul, tabloul unei lumi primordiale:

"Cine-si va mai aminti? Leul rosu
a trecut departe pe cer. Leul verde
a adormit langa calea ferata.
E vara acum, totul in ordine:
Respiram, functionam, existam. La ce bun
Si-ar mai aminti?".