Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
HomeTrimite comentariuContact








"Rondelul cupei de Murano" face parte din "Poema rondelurilor" (1927), care contine cincizeci si patru de rondeluri si un "Epigraf final".

Este o mica bijuterie lirica, din ciclul poemelor inchinate "celor patru vanturi", asemanatoare cu vasele de portelan construite de maestrii sticlari din localitatea venetiAna Murano. Vasele de Murano sunt renumite prin perfectiunea formelor, prin nuantele cromatice delicate, prin irizatiile de lumina produse de cristaluri. Cupa de Murano devine o metafora pentru lucrul bine realizat, pentru posibilitatea artistului de a construi forme perfecte.

Poetul stilizeaza si dematerializeaza formele, construind o cupa din raze, dandu-i reverberatii spirituale:

"Nu e de aur: e de raze.
O-ntind grifonii ce-o sustin.
E datatoare de extaze,
Cu ea-n onoarea ta inchin."

Pe aceasta linie a dematerializarii, poezia incepe cu o negatie, corectata imediat de o afirmatie, prin care se sugereaza ideea de valoare absoluta a obiectului:

"Nu e de aur: e de raze".

Trecerea de la materie la energie parcurge drumul invers al degradarii, dupa Bohme, a creatiei divine, prin trecerea treptata a spiritului in materie bruta, perisabila. Macedonski aspira astfel la creatia perfecta, a energiilor increate, existand prin ele insele:

"O-ntind grifonii ce-o sustin."

Cupa, prin includerea sferei in forma sa, devine un simbol al perfectiunii, un adevarat paradis al esentelor si aromelor, asa cum il imagineaza poetii parnasieni. Pocalul, demn poate de masa zeilor germanici retrasi in Walhalla, este folosit de poet pentru a inchina in cinstea unei enigmatice iubite:

"Cu ea-n onoarea ta inchin."

Cupa, ca obiect de adoratie, prin "al nemuririi vin", se inscrie intr-o dimensiune transcendenta, fiind folosita pentru celebrarea fiintei iubite, imortala la randul ei.

Aceasta mica piesa de versificatie, ca si obiectul propriu-zis, cupa de Murano, implica efortul de slefuire extrema a cuvintelor, ca intr-o retorta de alchimist. Imaginea obtinuta are imobilitatea creatiei perfecte, eterne, e incremenita in timp, ca in "Poemele antice" ("Poemes antiques"), de Leconte de Lisle:

"Midi, Roi des etes, epandue sur la plaine,
Tombent en nappes d argent des hauteurs du ciel bleu
Tout se tait. L air flamboie et briile sans haleine;
La Terre sst assoupie en sa robe de feu."

("Midi"). Cupa de Murano devine o imagine insolita, perfecta, nepamanteAna , ivita pe neasteptate intr-o ordine fireasca a lucrurilor. Poetul propune reverii :celeste deschise brusc in cotidian, iar imaginea se diafanizeaza treptat, intr-un crescendo al imaginilor din ce in ce mai pure, sugerand insasi puritatea artei la care nazuieste, in sens parnasian, poetul:

"E arta pura, fara fraze,
E cerul tot de soare plin."

              Cupa, ca simbol al nemuririi, stravechiul si de negasit potir al Graalului, in care




fusese depozitat sangele lui Iisus Hristos, este un adevarat nucleu de raze, din care emana Scanteieri "topaze", cuprinzand in ea nimbul nemuririi. Cupa se atemporalizeaza astfel, emana stralucirea eterna, de unde renasc sperantele intr-o lume noua. Genitivul inversat, "al nemuririi in", accentueaza ideea contingentei divine, de lume ce gaseste, prin perfectiune, o cale catre tanscendent. Razele sunt sustinute de grifoni, sugestie a lumii terestre, dar si a unei magii ierhaice, primitive, cu o mare putere de virtualizare. Cupa de Murano devine un veritabil "axis nundi", un centru al lumii, din care se raspandeste, precum din arborele Cosmic al mitologiei germanice, intreaga suprastructura a universului. incercarea poetului este de a esentializa energiile increate, de a face posibila ascensiunea catre lumea celesta, eliberata de apasarea materiei.
s             aceasta este imaginea artei pure, eliberata de orice constrangeri, poetul avand puteri creatoare neingradite, cu functia poetica de modificare a lumii si, prin aceasta, a intregului uniivers:

"E arta pura, fara fraze,
E cerul tot, de soare plin.
Talaze largi, dupa talaze,
E
afletescu-avant deplin,
Nu e de aur: e de raze."

Descriptia cupei de Murano devine un model de esentializare a infinitului mic, a structurii materiale a lumii, de extractie, din aceasta, a divine, prin care arta si poezia devin posibile. Cerul este construit intr-o adevarata anarhie a stringurilor intime, semnificate de aceste "Talaze largi, dupa talaze".

arta este, in acelasi timp, un mijloc de transfigurare a omului, de inaltare a lui in "sufletescu-avant deplin", Din temele obsesive ale poeziei macedonskiene. in viziunea parnasienilor, arta este un mijloc de elevatie, de ascensiune spre lumi inalte, de dobandire a nemuririi, prin lichidul ictificat, sangele lui Iisus, "al nemuririi vin".

Cupa de Murano este simbolul perfectiunii incriptate in structuri durabile, un amestec de esente spiritualizate ce se aduna intr-un punct de contingenta cu cerul, cu inaltul. Conexiunile sunt reprezentate de grifoni ce sprijina, precum atlas, cerul de raze imateriale, sugestie a altei realitati, superioara celei terestre, inefabila si diafAna .

Prin imnul inchinat cupei de Murano, armoniile cosmice coboara in plan terestru, deschizand ochilor profani imaginea unei lumi perfecte, imateriale si eterne.

Alte referate romana, dar Necategorisite











Politica de confidentialitate