Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
Home Trimite comentariu Contact
Meniu autori
Home
Alexandru Macedonski
Barbu Stefanescu Delavrancea
Camil Petrescu
Costache Negruzzi
Gala Galaction
George Bacovia
George Calinescu
George Cosbuc
Ioan Slavici
Ion Barbu
Ion Creanga
Ion Luca Caragiale
Liviu Rebreanu
Lucian Blaga
Marin Preda
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Cartarescu
Mircea Eliade
Nichita Stanescu
Octavian Goga
Titu Maiorescu
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu












"A scrie ca ingerii", aparuta in volumul "Hesperia" (1979), este o arta poetica polemica, identificabila ca atitudine poeziilor contestatare ale lui Arghezi. Poetul, creatorul prin excelenta, simte concurenta oprimanta a lui Dumnezeu in materie de creatie, intrebandu-se retoric daca acesta nu se poate considera "jignit" de palida intentie de a fauri lumi imaginare cu pana de scris:

"Cel care zice «Nasteti, muriti, aventura
lumii e scrisa!» nu este oare jignit
de maruntul orgoliu al penei
ce-o tin intre degete?".

Poetul are convingerea ca Dumnezeu il tine la o poarta a neimplinirii, in pragul unei impliniri refuzate, niciodata atinse:

"Fluviu ma vrea curgand - promisiune a marii!
floare - dar nu si rod! - harazita a fi
un varatic anunt in argila
al florilor vesnice."



Din aceasta conditie incerta rezulta revolta poetului, inger razvratit impotriva monopolului divin asupra creatiei, care isi ia destinul in propriile maini, cu hotarate gesturi iconoclaste, "confisca" timpul si spatiul, "secunda si locul", arde cartile sfinte, "liturghii", soarbe din izvoarele divine ale frumusetii si ale creatiei:




"Eu, insa, vai! confisc si secunda si locul,
ard liturghii si sorb din izvoare ce n-au
invoire sa dea frumusetii
decat aparentele."

Anularea coordonatelor spatio-temporale ale lumii, conditie esentiala a creatiei autentice, a oricarei geneze, determina haosul primordial, din care poetul isi extrage propria materie creatoare:

"haosul pur, sfanta materie-a Domnului,
naste sub mana mea; copiez pipaind
- cu dospite vocale - intacta
rotire de sunete..."

. El devine un alter ego al lui Dumnezeu, ce rupe, prin indrazneala sa, "sigiliile Facerii".


Conditia artei autentice, de reala valoare, este, altfel spus, harul divin, furat, in chip prometeic, din gradinile Raiului, pentru care poetul isi asteapta, dupa efortul devorator al creatiei, o tarzie pedeapsa:

"Ce-a mai ramas, din sufletul meu, pentru marea
zi a maniei, nedevorat? Rontait
e, ca orzul de cai, de flamanda
lacusta a paginei."

Privind in urma, dupa ce a ars ca pasarea Phoenix in jarul propriei creatii, poetul are sentimentul unei minime satisfactii, echivalente totusi cu mantuirea:

"Mult am ravnit, dar numai putin reusit-am.
Daca mi-ar pune scrumul respins pe cantar,
mantuit as fi - chiar in esecul
de-a scrie ca ingerii..."

.

Alte referate romana, dar Necategorisite





Politica de confidentialitate