Radu Stanca (1920-1962). Poet, dramaturg si regizor. Initiator al Cercului literar de la Sibiu si redactor la "Revista Cercului literar", in care publica eseuri de directie, remarcabil fiind "Resurectia baladei" (1945), ce resusciteaza spiritul baladesc in literatura romana. Scrie la revistele "Gand romanesc", "Claviaturi", "Kalende".

Publica volumele: "Versuri" (1966), Poezii" (1973), "Versuri" (1980), "Teatru" (1968) ("Hora domnitelor", "Oedip salvat", "Dona Jiiana", "Critis sau Galceava zeilor"), "Acvariul" (1971), un volum de publicistica.

In poezii ca "Nocturna", Sibiul devine cronotop:

"in jur vad numai porti si-n porti ferestre
Iar in ferestre ochi care ma-nsheata.
intr-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
In care port viziera peste fata."

in "Regele visator", o boala nestiuta bantuie tara lui Hamlet:

"E ceva putred, grav in Danemarca!
Mor oamenii cu miile pe uliti
Si obositi soldatii-adorm in suliti
Cand de pe steaua portii zboara tarca."

in "Ode ale lui Lactantiu pentru iubita sa", intalnirea cu trecutul roman este simbolica:

"De cand te iubesc, sunt un om nou cu totul.
Port toga praetexta brodata cu aur,
Coturnii din lemn parfumat de oleandru
Si fruntea legata cu panglica roza."

"Hebrietatis cibinensis" este punctul de unde incepe tragedia temporala a omenirii, deambuland printre ruinele civilizatiei:

"Priveste cum stau toate intr-o dunga
Ca globul pamantului, toate:
Zidirile-acestea ciudate,
Biserica asta prelunga."

Balada "Buffalo Bill", din volumul "Versuri" (1966), urmeaza toate regulile compozitiei clasice, demonstrand insa o predilectie pentru fantastic, pentru realitatea mitizata a Far Westului, vazut ca un spatiu al intamplarilor iesite din comun, proiectate pe un fundal suprareal:

"Diseara postalionul va trece prin stramtoare,
Iar noi il vom surprinde la locul cunoscut,
intocmai ca pe vremea cand manuiam topoare
Si flinte ghintuite. intocmai ca-n trecut."

Programul jefuitorilor se inscrie insa, de asta data, intr-un scenariu de parabola, avand ca subiect cea mai mare si mai indrazneata lovitura din istorie: jefuirea a insusi Timpului, emblematic, personificat, "domnul pe care nici o vama
Nu l-a putut vreodata aduce inapoi".

Prima parte a poeziei, un fel de exordiu al acestui lung discurs epic, specific stilului baladesc, este alcatuita dintr-o suita ampla de negatii. Se neaga tot ce inseamna bogatie, bani, podoabe, frumusete feminina:

"Azi insa nu de lada cu bani ne vom atinge,
Nu de matasuri fine, podoabe sau gateli,
Nu vom umbla prin punga rotunda ca o minge
Si nici prin buzunare cusute-n captuseli."

Nu se va urma acum rutina jefuirii obisnuite, dupa reguli precise, iar personajele din diligenta, bine catalogate in calculele banditilor, "calatoarea blonda", "doftorul rosu", "boierul cu palate si herghelii", nu vor prezenta nici un interes:

"Azi nu ca sa ne-nfigem in saci cu aur bratul
Ne vom lupta cu ceata de calatori calici,
Si nici ca sa mai radem putin, zvarlind cu latul,
Ne vom ascunde ochii sub masti, iubiti amici./
Nu ca sa punem mana pe calatoarea blonda

Ce tremura si-si vara colierul intre sani,
Nu ca sa scoatem fetei inelul de logodna
Vom rasuci cu verva pistoalele in maini."


, Tinta hold-up-ului este cu totul alta, marele vizat este mult mai bogat decat toti calatorii lumii la un loc:

"Un lucru mult mai nobil, prieteni, asta-seara
Aduce postalionul, si mai de pret decat
O calatoare zvelta, subtire si sprintara
Sau saci cu bani de aur, umpluti pana la gat./
Diseara postalionul aduce-un domn de seama,
Un calator de vaza si-un hotoman de soi,
Aduce Timpul - domnul pe care nici o vama
Nu l-a putut vreodata aduce inapoi."

Urmeaza, in balada, acum prin afirmatii sigure, indubitabile, o suita de definitii ale acestui temut personaj, surprins in ipostaze cat mai diverse si mai semnificative. Timpul imbraca ipostazele si bogatiile tuturor celorlalte personaje:

"Boierul cu palate si herghelii in care
Trag cai de rasa anii albastri dupa ei,
Un negustor de vinuri, cand dulci si cand amare,
Si-un hraparet pe care nu-l pot momi femei."

El acumuleaza toate bogatiile lumii, luate de la oamenii muritori:

"Bogat din cale-afara si gras de nu-si incape,
Prin haina i se vede umflata punga grea,
in degetele-i scurte inelele fac ape
Si pe reverul bluzei poarta falos o stea."


Timpul este stapanitorul tuturor clipelor:

"Pe pantec ii strabate un lant de aur vesta
Si-un ceas rotund in care din cand in cand, zelos,
Priveste pe sub gene, ca nu cumva acesta
Sa fi ramas o clipa - din veacuri - de prisos."

Timpul se incovoaie sub propria lui greutate, obosit peste masura, luand infatisarea omului umil si nacajit:

"Cand atipeste-n jocul carutei si in saltul
Leganator pe care catani suri il fac,
El sforaie si doarme ca orisicare altul,
El motaie cuminte ca orice prostanac."

Suma a tuturor timpurilor individuale, acest personaj generic este uneori un om ca oricare altul:

"N-are nimica straniu si nici la chip nu-i groaznic,
Atata doar ca n-are pereche de zgarcit,
Nu e vegheat de nimeni, pazit de nici un paznic,
Calatoreste singur si-i vesnic obosit".

Lupta cu el va fi din cele mai usoare:

"Asa ca nu va temeti de el, va fi o lupta
Din cele mai usoare, iar de-l vom prinde-n lat,
in panza vesniciei de asta data rupta,
Noi, dintre toti talharii, vom fi cei mai bogati."


Miza dorita de banditi, de acesti desperados, este aceea de a sparge tiparul timpului si de a pune mana pe bogatia veacurilor:

"Caci, daca punem mana pe el si pe comoara,
Ne-am procopsit, prieteni, cum nu ne-am asteptat,
Si, daca punem mana pe el, in asta-seara,
Am dat o lovitura cum inca nu s-a dat..."

. "Buffalo Bill" este, astfel, o alta varianta, baladesca, ironica, a luptei omului cu timpul, in dorinta lui milenara de a-l invinge. E o parabola a destinului, in registru ludic, in sfera parodiei unui mit contemporan, mult exploatat de noile arte vizuale.
Teme si motive ale poeziei "Buffalo Bill"
.  Povestile din Far West, vazute ca o modalitate de evadare din lumea cotidiana, ca o incercare de a forta mana destinului.
. "Hold-up-ul, mijlocul specific de actiune in deserturile din Vestul indepartat.
. Timpul, devenit suprapersonaj cu o infinitate de fatete, stapanul tuturor averilor lumii, nascut din incremenirea atemporala de la inceputul vremurilor.
. infrangerea cronoliniaritatii, prin ruperea panzei vesniciei si inscaunarea omului, talhar al timpului, intr-o ipostaza de invidiat, de rider of time, de situare pe coama valului temporal.