Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autoriReferate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat Toma Alimos - balada populara - demonstratie
Home Trimite comentariu Contact
Meniu autori
Home
Alexandru Macedonski
Barbu Stefanescu Delavrancea
Camil Petrescu
Costache Negruzzi
Gala Galaction
George Bacovia
George Calinescu
George Cosbuc
Ioan Slavici
Ion Barbu
Ion Creanga
Ion Luca Caragiale
Liviu Rebreanu
Lucian Blaga
Marin Preda
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Cartarescu
Mircea Eliade
Nichita Stanescu
Octavian Goga
Titu Maiorescu
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu


Toma Alimos - balada populara - demonstratie






r2x2922ru24fnl


Baladele populare infatiseaza o diversitate de aspecte si, in functie de acestea, pot fi haiducesti, istorice, vitejesti, pastoresti, fantastico-mitologice si nuvelistice, imbogatind astfel creatia noastra populara in care figureaza si basmele, legendele, doinele, strigaturile, proverbele, zicatorile.
Indiferent de felul lor, baladele sunt creatii epice in versuri in care sunt povestite intamplari deosebite din trecut, savarsite de personaje cu insusiri iesite din comun. Actiunea lor este simpla, cu un numar redus de personaje exemplare, prezentate, de obicei, in antiteza.

Ca orice balada populara, opera literara Toma Alimos are un autor anonim si cunoaste peste 117 variante, iar sentimentele de admiratie ale autorului fata de haiduc sunt exprimate indtect. Naratorul relateaza cateva aspecte importante din viata haiducului Toma Alimos, iar intamplarile, ca in orice balada, se constituie in subiect literar, ale carui momente sunt prezentate gradat. Este infatisat mai intai (in expozitiune) haiducul traind solitar in mijlocul naturii si exprimandu-si dorinta de comunicare cu semenii. Aparitia lui Manea tensioneaza actiunea, deoarece, in urma disputei, el il raneste pe haiduc si fuge miseleste, acest fapt constituind intriga. Toma il urmareste (desfasurarea actiunii) si il omoara pe boier, pedepsindu-l pentru fapta sa (punctul culminant), dar moare apoi si el, fiind inmormantat de cal si jelit de intreaga natura (deznodamantul).
Faptele narate sunt deosebite, ca in orice balada populara, si de aceea elemenetele reale se impletesc cu cele fantastice. Exista astfel un personaj fabulos - calul -, care il intelege pe haiduc, vorbeste si-i duce la indeplinire dispozitiile testamentare.
Si personajele - putine la numar - dovedesc insusiri iesite din comun. Astfel, Toma Alimos, reprezentant al celor multi, are o comportare exemplara asemenea tuturor personajelor din balade. El este curajos, demn, deosebit de viteaz, cu o stapanire de sine iesita din comun. in opozitie cu el, Manea intruchipeaza viclenia, lasitatea, ipocrizia si rautatea. Apeland la antiteza dintre cele doua personaje, autorul anonim accentueaza insusirile aparte ale lui Toma din care face un adevarat Fat-Frumos, mai apropiat insa de realitate, avand o existenta istorica determinata.

Fiind o balada populara, si in aceasta opera literara actiunea este simpla, li­neara, prezentata gradat pornind de la prezenta eroului in mijlocul naturii si ter­minand cu momentul mortii, cand este jelit de aceeasi natura care l-a ocrotit in timpul vietii. Relatarea se face prin intermediul naratiunii, iar faptele reale se impletesc cu cele fabuloase scotand in evidenta si frumusetea morala a eroului. Descrierea se alatura-naratiunii fie pentru a evidentia si ea insusirile eroului sau stransa lui legatura cu natura, fie pentru a fixa actiunea in spatiu, iar dialogul ilustreaza si el un erou exceptional, cu insusiri alese, sau motivul legaturii cu animalul credincios - calul.

In intreaga balada, ca in orice creatie populara, se observa si utilizarea exprimarii caracteristice comunicarii orale. In acest sens se remarca folosirea unor interjectii din limbajul popular ("mare", "d-alelei", "savai", "ia"), a unor formule de adresare specific populare ("veriscane", "frate Mane", "mai fartate", "fecior de lele") folosite in cazul vocativ, precum si prezenta unor diminutive ("burdusel", "dragutelor", "floricica", "galbior"). Acestora li se adauga constructii exclamative si interogative, repetitii si comparatii de tip popular ("venea, mare, venea", "mi-a rapus zilele/zilele ca cainele") sau cuvinte si expresii populare ("tolanit", "burdusel", "plosca" etc). Se remarca totodata simplitatea si firescul unor procedee artistice ca epitetele ("vita muta", "fiare reci\ "moartea neagra" etc), comparatiile ("venea ca vantul", "viteaz ca o muiere"), personificarea codrului si a murgului, sau metaforele ("caine rau", "fiara rea" etc).
Aceste aspecte ale stilului, adaugate caracterului epic, numarul redus de personaje prezentate antitetic si faptele deosebite narate, pun in lumina aparte­nenta acestei opere la specia baladei populare.

Alte referate romana, dar Necategorisite