a)  Acceptii ale termenului: d1p5215dx91oyi

In sens larg, poezia este un limbaj al sentimentului si al imaginatiei realizat cu ajutorul mijloacelor artistice si al prozodiei.

In sens restrans, o poezie este o creatie literara in versuri, in care se respecta anumite reguli specifice.

Lucrarile scrise in versuri pot fi impartite in doua mari tipuri:
-  poezii epice (balada, legenda, poemul, epopeea, fabula);
- poezii lirice (doina, cantecul, pastelul, idila, meditatia, ele­gia, romanta, oda, imnul, epistola, satira, pamfletul, epigrama, poeziile cu forma fixa).

b)  Structura textului poetic:
Totalitatea creatiilor literare in care autorul exprima, in mod direct si nemijlocit, trairi si sentimente alcatuiesc genul liric, in interiorul acestuia, se pot distinge doua tipuri de lirism:
-  lirismul subiectiv = prezenta autorului este nemijlocita, trairile sale afective fiind exprimate la persoana I, din per­spectiva prezentului (ca in majoritatea covarsitoare a creatiilor lirice);
-  lirismul obiectiv = vocea auctoriala nu se aude, fiind substituita prin vocea/vocile personajelor imaginate de poet (ca in poezia lui Cosbuc).
Comunicarea in textul poetic se realizeaza prin intermediul eului liric: aceasta sintagma "desemneaza individualitatea creatoare, care nu se confunda cu biografia creatorului". Altfel spus, eul liric este "vocea" care exprima sentimentele autoru­lui concret. in textul poetic exista mai multe elemente de compozitie:
.  Titlul = cuvantul/textul pus in fruntea unei lucrari, avand menirea de a o diferentia de alte opere si de a-i indica (rezu­mativ sau sugestiv) continutul;
.  Incipit = formula memorabila cu care incepe o lucrare epica/poezie, care se reverbereaza asupra continutului, are un anume relief poetic;
.  motivul poetic = idee cu caracter general care se repeta in textul poetic, asa cum o fraza muzicala se repeta in cursul unei bucati; uneori, acelasi motiv apare in opere diferite (spre exemplu, motivul teiului in poezia eminesciana);
.   laitmotiv = motiv central, purtator al unui sens funda­mental.

c) Limbajul si expresivitatea textului poetic
.  Procedee artistice/figuri de stil:
Procedeele prin care se modifica sensul propriu al unui cuvant sau constructia gramaticala obisnuita, in scopul sporirii expresivitatii, sunt numite, cu un termen general, figuri de stil.
Acestea pot fi clasificate in trei mari categorii:

a)  Figuri sintactice si de constructie;

b)  Figuri semantice;
c)  Figuri de sunet;


In interiorul fiecarei categorii pot fi definite:

a) Figuri sintactice si de constructie:
.  enumeratia = figura de stil prin care sunt concentrate, intr-o prezentare inlantuita, toate datele, faptele, argumentele privi­toare la aceeasi tema; rolul enumeratiei este de a spori forta ideii exprimate;

.  Repetitia = figura de stil care consta in folosirea de doua sau de mai multe ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte, in scopul intaririi unei idei;
.  Refrenul = cuvantul, versul sau versurile care se repeta la anumite intervale, pentru a sublinia o idee sau pentru a crea un anumit efect artistic;
.  Antiteza = opozitia dintre doi termeni (idei, sentimente, obiecte, fenomene, situatii etc); prin antiteza, fiecare dintre cei doi termeni opusi se reliefeaza prin intermediul celuilalt termen;
.  Interogatia retorica = figura de stil care consta dintr-o intrebare (sau mai multe) a(ale) poetului, la care acesta nu asteapta raspuns;
.  Invocatia retorica = figura de stil prin care autorul i se adreseaza unui personaj imaginar sau absent.

b)  Figuri semantice:
.  Epitetul = element determinant (adjectiv, adverb etc.) pus pe langa un substantiv sau un verb, pentru a scoate in evidenta o trasatura a obiectului/actiunii, care emotioneaza sau da relief estetic expresiei.
.  Comparatia = figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni (notiuni, obiecte, persoane, actiuni), pentru a li se revela asemanarile;
.  Metafora = figura de stil prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant, pe baza unei comparatii subintelese;
.  Oximoronul = antiteza care asociaza doua cuvinte contra­dictorii, unul parand sa-l excluda pe celalalt;
.  Sinestezia = asociatie intre senzatii de natura diferita;
.  Simbolul = procedeu expresiv prin care un obiect concret sugereaza, prin corespondenta analogica, idei sau stari sufletesti abstracte.

c)  Figuri de sunet:
.  Aliteratia = repetarea unui sunet/grup de sunete, dintr-un cuvant sau din mai multe cuvinte, cu scopul de a crea un efect eufonic, imitativ sau expresiv.
Elemente de versificatie:
.  Versul = un rand dintr-o poezie;
.  Strofa = gruparea cu unul, doua sau mai multe versuri;
.  Ritmul = alternanta periodica a silabelor accentuate si neaccentuate dintr-un vers.

In functie de felul in care cade accentul, ritmul poate fi de mai multe feluri:
-  in piciorul metric de doua silabe: trohaic si iambic;
-  in piciorul metric de trei silabe: dactilic, amfibrahic, ana-pestic;
-  in piciorul metric de patru silabe = peonul.
.  Rima = potrivirea/identitatea sonora a silabelor finale a doua sau mai multe versuri.
In functie de pozitia in strofa, rima poate fi de mai multe feluri:
-  monorima (a a a b b b)
-  imperecheata (a a b b)
-  incrucisata (a b a b)
-  imbratisata (a b b a)
-  variata