Se exercita mai dinamic si mai evident in cadrul opers dramatice si al spectacolului teatral decat in celelalte genuri literare. Functiile limbajului sunt stran determinate de actul limbajului, care presupune emitatorul, referentul si receptorul. Trei functii principal ale limbajului se desprind in actul comunicarii:

    functia expresiva, stabilita in functie in relatia cu emitatorul receptorului;
   functia interogativa sau de apel (in raport cu destinatarul); i3m9112ic46zph
   functia de reprezentare (stabileste relatia intre enunt si universul exterior).
Roman Jakobson (in "Essais de Iinguistique generale", 1963) stabileste sase functii alt limbaju ui, in care sunt angajati factorii comunicarii (emitatorul, mesajul, contextul, codul, destinatarul):
   emotiva (se refera la emitator);
   conativa (se fixeaza asupra destinatarului);
   referentiala (trimite la context, stabileste referentul);
   fatica (mentine contactul dintre interlocutori);
   metalingvistica (are rolul de clarificare a codului);
  poetica (presupune concentrarea atentiei asupra limbajului in sine).

Functia emotiva (numita si expresiva sau interj ectionala) este centrata asupra emitatorului si arata atitudinea vorbitorului fata de enunt. Ea se poate exprima prin intermediul interjectiilor, al exclamatiilor, prin lungirea emfatica a sunetelor. intre aceste functii se creeaza principii de echivalenta, bazate pe asemanare si deosebire, antonimie si sinonimie, iar contiguitatea se stabileste prin combinare.

Functia conativa se concentreaza asupra receptorului, folosind strategia lingvistica a contactarii lui, bazata pe marci ale vocativului si imperativului.

Functia fatica slujeste la stabilirea contactului si la mentinerea sau intreruperea comunicarii, verificand daca receptorul este atent si canalul de comunicare functioneaza fara factori perturbatori.

Functia" referentiala (denotativa sau cognitiva) are in vedere, in scopul informarii, contextul lingvistic si extralingvistic (social, cultural, situational) al comunicarii. Functia metalingvistica are in vedere codul in care se exprima interlocutorii, modul in care functionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizeaza si faciliteaza comunicarea.

Functia poetica presupune modul in care este concentrat mesajul poetic de la emitator spre receptor si constituie functia esentiala a artei verbale. Ea nu apare singura: in poezia epica, unde se intrebuinteaza formulari la persoana a treia, apare si functia referentiala; in poezia lirica, in care enunturile sunt la persoana intai, apare si functia emotiva, iar in poezia liric-adresativa, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira), apare si functia conativa.



In opera dramatica, se exploateaza din plin resursele oferite de functiile limbajului, mai ales factorii de perturbare a comunicarii, care creeaza atmosfera specifica, situatii absurde, quiproquo-uri.