Personajul central din opera "Amintiri din copilarie" de Ion Creanga, poate fi privit din mai multe unghiuri:

Nica - o ipostaza a copilului universal. Reinviind perioada cea mai fericita a vietii (copilaria), autorul face din Nica un exemplu particular al copilului universal: el se joaca ridicand casa "in slava", fura ciresele matusii Marioara si, apoi, pupaza din tei, iar la scoala, omoara muste facand "prapad" printre ele. in serile lungi de iarna, Smaranda i se plange barbatului ei de "taraboiul" pe care il face Nica, in fiecare zi, incat mamei ii vine sa-l omoare in bataie.

Pus mereu pe pozne (ca mai toti copiii), Nica este caracterizat, mai ales, prin intamplarile-pe care le provoaca ori la care ia parte. Uneori, caracterizarea este facuta de alte personaje: astfel, auzind ca Smaranda vrea sa-si faca baiatul preot, Stefan a(l) Petrei obiecteaza motivand ca Nica este "lenes de n-are pareche. Dimineata, pana-l scoli, iti stupesti sufletul. Cum il scoli, cere de mancare ..."

. In partea a II-a a "Amintirilor", Nica este stapanit de o stare de veselie si fericire continua: "Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in turburarea sa" (autocaracterizare). Nici nu este de mirare, atata timp cat Nica se afla la "varsta cea fericita" cand orice copil calare pe un bat se crede "pe un, cal din cei mai strasnic, inlocuind realitatea cu un. spatiu imaginar si ideal.

Caracterul universal al lucrarii a fost subliniat de G. Calinescu, in cuvintele: "Creanga povesteste copilaria copilului universal".

Ideea a fost enuntata de insusi autorul acestui superb imn inchinat varstei de aur: "Asa eram eu la varsta cea fericita, si asa cred ca au fost toti copiii, de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice".



Nica - "actor" care "joaca" toate "rolurile" si pe al lui insusi.

Dat fiind caracterul "teatral" al "Amintirilor" (reliefat de Calinescu), Nica evolueaza pe o "scena" (satul), pe care se misca, gesticuleaza si, mai ales, vorbeste.
Iata-l la deschiderea scolii din Humulesti, cand se adunasera "o multime de baieti si fete" " intre care eram si eu, un baiet prizarit, rusinos si fricos si de umbra mea"; iata-l , mai tarziu, la deschiderea altei scoli, cand devenise "cel mai bun de harjoana si slavit de lenes"; iata-l in casa Irinucai, in caruta lui mos Luca ori in atatea alte situatii; in toate, Nica se incadreaza in atmosfera carnavalesca a unei lumi in care rasul popular are rol regenerator.
Mijloacele utilizate de autor pentru a-l caracteriza pe Nica in ipostaza de "actor" sunt: autocaracterizarea, caracterizarea prin vorbe si prin fapte. -

Nica -fiu al satului Humulestl
Dragostea fata de satul natal se releva pe tot parcursul lucrarii, Humulestiul fiind vazut ca un loc unic, spatiu al fericirii si imagine a satului etern.
Autocaracterizandu-se ca fiind "o bucata de huma insufletita din Humulesti", autorul retraieste sentimentele lui Nica atunci cand se rupe de satul natal (partea a IV-a a lucrarii): durerea despartirii, instrainarea, dorul dupa frumoaselemeleaguri ce ramaneau in urma, in timp ce caruta lui, mos Luca il ducea spre un loc necunoscut si "departat".

Punand in gura lui Mos Luca propriile sale ganduri, autorul prezinta spatiul copilariei ca pe un Eden pierdut, spre care Marele instrainat va privi, cu nostalgie, intreaga viata.
Pentru a realiza aceasta ipostaza a lui Nica, scriitorul mai foloseste si alte mijloace: comparatia tripla, descrierea Ozanei, fragmentul folcloric, evocarea starilor sufletesti ale personajului.