Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi este o nuvela romantica, deoarece:
 Este inspirata din istoria nationala. Autorul preia o serie de evenimente petrecute in a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (domn al Moldovei: 1552 -1563 si 1564 - 1568 ) din cronica lui Grigore Ureche (Letopisetul Tarii Moldovei), iar scena uciderii lui Motoc este inspirata de cronica lui Miron Costin, unde boierul Batiste Veveli, sfetnicul lui Alexandru Ilies, este omorat de multime. De altfel, nuvela a fost publicata in primul numar al revistei Dacia literara (Iasi, 1840), confirmand programul romantic al acesteia (Mihail Kogalniceanu, Introductie), sub titlul Scene istorice din cronicele Moldavei;

   In centrul nuvelei se afla un personaj exceptional, un erou romantic inzestrat cu calitati de exceptie (inteligenta, curaj, diplomatie, abilitate), dar si cu defecte majore (cruzime, viclenie, spirit vindicativ, impulsivitate, lipsa de scrupule); este tipul tiranului medieval;


In conceperea personajului central se foloseste antiteza, procedeu artistic specific romantismului. Alexandru Lapusneanul este un personaj construit pe trasaturi contradictorii (calitati si defecte), pe comportamente contradictorii (fata de sotia sa Ruxandra, fata de Motoc), pe stari de spirit contradictorii (atitudinea fata de Dumnezeu). Cinismul personajului ajunge aproape in patologic, la nebunie (vezi rasul sau in scena macelului celor 47 de boieri sau dorinta de a-si ucide sotia si copilul in scena finala) (amestecul de luciditate si dementa);

Implicarea scriitorului in naratiune prin adresarea catre cititor este de factura romantica (,,inchipuiasca-si cineva intr-o sala de cinci stanjeni lunga..." ).

Tensiunea dramatica a povestirii este, de asemenea, o trasatura romantica (de exemplu tensiunea actiunii din final, unde faptele se aglomereaza; moartea lui Lapusneanul).