Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autoriReferate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat Alexandru Vlahuta: 
            TaRa. POPORUL
Home Trimite comentariu Contact
Meniu autori
Home
Alexandru Macedonski
Barbu Stefanescu Delavrancea
Camil Petrescu
Costache Negruzzi
Gala Galaction
George Bacovia
George Calinescu
George Cosbuc
Ioan Slavici
Ion Barbu
Ion Creanga
Ion Luca Caragiale
Liviu Rebreanu
Lucian Blaga
Marin Preda
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Cartarescu
Mircea Eliade
Nichita Stanescu
Octavian Goga
Titu Maiorescu
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu


Alexandru Vlahuta: TaRa. POPORUL






Tara. Poporul de Alexandru Vlahuta face parte din Romania pitoreasca, despre care Dumitru Micu scrie ca este "un atlas geo­grafic comentat, traversat de o calda iubire de tara."

Textul este un reportaj literar, cu scaderile si virtutile genului. Vlahuta selec­teaza metodic, in dorinta de a oferi o imagine completa a universului national - repere istorice, peisaje, elemente de civilizatie" si cultura. Fragmentul se prezinta azi mai ales ca o lectie de patrio­tism. Didacticismul expunerii nu intuneca insa calitatile unei des­crieri nuantate si evocatoare. Textul debuteaza cu afirmarea orgolioasa a originii nobile a poporului roman, coboritor din "legionarii biruitori" si din "uriasii invinsi".

Partea finala a primei secvente sintetizeaza in fraze lim­pezi si insistente esenta istoriei noastre milenare: rezistenta la vijeliile vremurilor, ilustrata poetic prin comparatia:

"Ca trestia ne­am indoit sub vint - dar nu ne-am rupt".


Ideea jertfei se contureaza in pasajul urmator; a jertfei pentru un tarim daruit cu "frumuseti si bogatii", innobilat prin "fapte ma­rete si inaltatoare".

Scriitorul citeaza in acest sens cuvintele lui Stefan, devenit simbol al gloriei strabune.
In secventa a doua, interesul scriitorului se deplaseaza din pla­nul istoric in cel geografic. in aceeasi maniera de sinteza* poetica, Alexandru Vlahuta descrie un perimetru geografic reprezentativ pentru varietatea si splendoarea peisajului romanesc. Staruind a-supra apelor, autorul descopera panorama feerica a fertilitatii:

"ri-un frumoase, datatoare de viata, si nenumarate piraie se desple­tesc, in carari de argint".

Cimpia Ialomitei aduce tinutului un Tar-mec straniu. Triplul epitet "tacuta, neteda, uscata" ca si metafora "vast ostrov insetat", nuantind culoarea stilistica, introduc o nota de mister geologic. Baraganul e un "desert larg" ce "viseaza" ape. Farmecul lanurilor si balariilor, deasupra carora, in "undele aeru­lui" se zamislesc din visul pamintului insetat naluciri ("apa mor­tilor") este de natura sa sustraga o zona arida unei simple con­ditionari geografice, invaluind-o intr-un fel de fantastic, parca un spirit al locurilor ar insufleti-o.

Ca orice reporter, Vlahuta e captivat de dinamica peisajului si de actualitate. Sensibil la ideea progresului, el il percepe in dru­muri si cetati moderne ("orasele-nfloritoare"), in industrie. Fraza se incarca de substantive ilustrative ale evolutiei rapide:

"sosele netede, pietruite si linii ferate, insirind pe firele lor orase-nflori-toare si sutele de fabrici, ce scot la lumina bogatiile tarii".


Evolutia spirituala e masurata de cresterea capitalei, careia entuziasmul re­portericesc ii alatura, spre o lamuritoare comparare, "fotografia" cea mai veche: locul unde-si pastea turmele Bucur. Efectul de con­trast intre turma de oi si "altarele luminii" sustine ideea de progres prin invatamint si cultura. Centrul capitalei, este in chip simbolic Universitatea - "palat" avindu-si inceputul in "saracacioasele chi­lii" ale luminatorului Lazar. Poetul, Eroul si apostolul, ale caror statui vegheaza suisul neamului, sint "Eliade, Minai Viteazu si Gheorghe Lazar", straja plamadirii civilizatiei romanesti.
Partea a doua a textului justifica cel de-al doilea termen din titlu: Poporul. - "cea mai aleasa si mai mindra-ntre podoabele ta­rii".


Portretul acestuia se constituie din cuvintele simple si esentia­le:

"suflet larg, nespus de duios", "marea lui putere de munca, de lupta si de rabdare", "mintea lui treaza", "inima lui calda", "pu­rurea tinar", "pururea mindru", desemnind suma virtutilor ome­nesti. Exclamatia retorica ce incheie acest portret ("Unde-ar fi a-juns el astazi, dac-ar fi fost lasat in pace!..."

e mereu actuala si inchide in ea zbuciumul multor constiinte romanesti. Demnitatea in suferinta si statornicea, toate darurile sale ceresti au facut din popor ziditorul intregii natiuni. E vorba de oameni simpli, de tara­ni. O conceptie identica a dictat versuri de sfioasa inchinare in fata taranilor, dm partea unor mari artisti, ca Octavian Goga sau Tudor arghezi.


Dubla metafora din Jules Michelet pune in valoare ideea su­ferintei necurmate, care a slefuit ca pe o piatra rara suflatul ro­manesc.
Epitetul "divina" referitor la blindetea chipului de taran ex­prima puterea de inaltare sufleteasca prin suferinta pe care o pri­mesc cei alesi, autorul introducind astfel urmatoarea veriga a tex­tului: durerea s-a prefacut la acest popor in frumusete. Din jalea seculara au izvorit cintecele, au crescut pajistile creatiei populare. Scriitorul nu le enumera, ci alege, in spiritul evocarii sale senti­mentale, numai cinteeul de leagan si bocetul, poezia soptita la cele doua capete ale firului vietii pe pamint: nasterea si moartea.


Ultimele rinduri din Tara. Poporul sint conclozive - unquod erat demonstrandum - al acestor pagini, un memento pentru fiii de azi ai patriei. Sentimentul mindriei nationale consfinteste torentul afectiv precum flamura o victorie:

"intr-o tara asa de frumoasa, c-un trecut asa de glorios, in mijlocul unui popor atit de destept, cum sa nu fie o adevarata religie iubirea de patrie si cum sa hu-ti ridici fruntea, ca falnicii stramosi de odinioara, mmdru ca poti spu­ne: «Sint roman!»".



Alte referate romana, dar Necategorisite