Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
Home Trimite comentariu Contact
Meniu autori
Home
Alexandru Macedonski
Barbu Stefanescu Delavrancea
Camil Petrescu
Costache Negruzzi
Gala Galaction
George Bacovia
George Calinescu
George Cosbuc
Ioan Slavici
Ion Barbu
Ion Creanga
Ion Luca Caragiale
Liviu Rebreanu
Lucian Blaga
Marin Preda
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Cartarescu
Mircea Eliade
Nichita Stanescu
Octavian Goga
Titu Maiorescu
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu












Traian T. Cosovei (n. 1954). Poet format la Cenaclul de Luni al criticului Nicolae Manolescu, acumuland experientele literare ale poeziei moderne, pana la aceea a generatiei 80, postmodernista. Publica volume de versuri care Exprima insasi evolutia poeziei: "Ninsoarea tlectrica" (1979), "Cruciada intrerupta" (1982), "Aer cu diamante" (1982, volum colectiv, cu Mircea Cartarescu, Florin Iaru, Ion Stratan), "Poemele siameze" (1983), "in asteptarea cometei" (1986), "Rondul de noapte" (1987). "Pornind de la un vers" (1990) este un volum de critica literara.

Sunt si eu un june
"Sunt si eu un june", din volumul "Aer cu diamante" (1982), este poemul tineretii, in sensul pe care il dadea James Joyce in "Portret al artistului in tinerete" ("The Portrait of the Artist as a Young Man"):

"Tu ai putea indupleca o noua era glaciara -
cu sarmul tau
ai putea face ocolul pamantului in optzeci de zile..."

. Puterea varstei juvenile este fara limite: forta vitala il poate ajunge in celalalt colt al lumii. Junele nu difera prea mult de vorbitorii din Piccadily Circus:

"Eu aici sunt un june -un posibil
coriolan draganescu incalecat pe-o statuie de vorbe mici, lunecoase."

Vorba poetului este "lunecoasa", isi pierde repede consistenta: poetul isi construieste singur o mica statuie, de pe soclul careia se contempla, pentru a ramane intiparit in constiinta eternitatii. Nemurirea poetului se edifica prin aceasta statuie de vorbe, straniu monument al nemuririi virtuale lasat posteritatii. Poetul traieste prin vorbele lui, prin gandurile pe care Ie-a depozitat in minte, candva, intr-un timp revolut.
Viata literara este insa o imprastiere continua in infinitele detalii ale realului:

"Si trecut prin rubrici mondene.

Prin cearceafuri cu monograma.
Prin ghete cu capace,
ori prin raza cavalerilor Apocalipsei."

Cavalerii Apocalipsei, prevazuti de Albrecht Diirer, se includ in tematica poetului, inchipuiti ca un rau necesar. Referirea la versurile biblice:

"Dupa aceea, am vazut pogorandu-se din cet un alt inger, care avea o mare putere; si pamantul s-a luminat de slava lui."

("Apocalipsa", 18, 1) exprima o aspiratie a poetului la puritate spirituala, la o eliberare de starile sufletesti meschine, un catharsis care sa-i cuprinda intreaga fiinta. Omul poet trebuie sa treaca pe sub furcile caudine ale existentei pentru a surprinde eterna frumusete a lumii:

"Prin ciur si prin darmon, -
misionar al frumusetii si al fumurilor desertaciunii..."

.
Eul liric, incendiar, e ca o gura flamanda, descrisa in chip de targ suprarealist, acaparatoare:

"Ca o gura cu mansarde flamande.
Ca un lup ce revine la oile sale. La scufita inimii care bate
vai si lunci."

Metaforele si comparatiile exceleaza prin plasticitate; "scufita inimii" este chiar taramul enigmatic al sufletului, de unde emana celelalte sentimente, raspandite deasupra pamanturilor virgine: ea "bate vai si lunci
lovindu-le cu salbaticie peste gura
peste botul lor de verdeata obraznica."

Lumea, scoasa de sub un scut paradiziac, se dovedeste sursa de inspiratie poetica, un topos caleidoscopic, in jurul caruia se contureaza intregul univers, cuvantul dobandind valente demiurgice:

"Si fiecare cuvant de-al meu e un lac incarcat
cu yachturi de placere -
si de ganduri ascunse
inflorind in jurul gleznelor tale
ca niste bratari de neliniste."

Poezia sau muza poetului determina aceasta infuzie de ganduri ce sunt impletite, ca niste bratari, in jurul gleznelor.




Junele poet, la varsta ideala, este prins de valurile timpului, care il propulseaza tot mai departe:

"Sunt si eu un june, -
o parte din viata o traiesc in numele tau.
Dar tu dansezi
tu bei limonada - in urma ta,
turnul din Pisa se-ndreapta pe calea cea buna."

Turnul din Pisa, simbol al unei lumi inclinate, construita pe baze strambe, se-ndreapta, parca sub influxul generator de viata si de forta, iar puterea spirituala ii determina pe zei sa ramana tot mai departe:

"Tu ii inflacarezi pe zei. Si tot tu le dai
cate un pumn dupa ceafa.
in rinichi
in ficat... in ratiunea lor de a exista.
in rasuflarea ta de alcool se imbata toti camionagii
Sfantului Duh!".

Zeii pot fi demolati de aceasta forta imateriala ce poate duce la nasterea lumii sau la Apocalipsa. Iar "camionagii Sfantului Duh" mentioneaza vectorii purtatori ai energiei vitale.
Miturile degradate ale lumii revin cu putere, pentru ca poetul se transforma intr-un cavaler al unei cruciade moderne:

"Eu aici sunt un june. O balena alba intr-un estuar de liniste.
Un superstar -
Un cruciat in cautarea ideii sfinte de Coca-Cola. Si de Blue-Jeans".

in aceasta lume scapata de sub control, el devine purtatorul noii idei de misionarism, dizolvat in marasmul realitatii nepasatoare:

"Un misionar al spatiilor verzi, democratice.
Un obiectiv survolabil...
Un individ
adica nimic. O zecimala in cifra ta de afaceri.
Unul caruia i se recomanda intoarcerea la natura.
Si motociclismul
autostopul -
si budismul Zen. Adica nimic.../
Sunt si eu un june.
Hei, fratilor, - uitati-va si la mine!..."

.


In lumea moderna, cuprinse de complexul masei informe de oameni, individul este anihilat, acest fapt devenind o religie a tuturor societatilor postmoderniste. Un iluzoriu Big Brother stabileste sensul dezvoltarii pentru toti ceilalti, care nu isi pot determina destinul. Progresul inevitabil, care face ca pamantul sa poata fi strabatut in optzeci de zile, era glaciara ce se anunta ca o noua forma de poluare a lumii nu-l opresc pe poet sa-si afirme propriul eu:

"Eu aici sunt un june - un posibil
coriolan draganescu incalecat pe-o statuie de vorbe mici, lunecoase", trecut prin cronicile mondene si prin evenimentele timpului sau. Fiecare cuvant a poetului este plin de reveriile lacurilor pline de yachturi, tipa dupa splendoarea lumii, dupa turnul din Pisa, dupa gloria care da un impuls zeilor, dar le distruge si corpul "fizic".

Eul poetic traieste in lumea decrepita a simbolurilor zeului Nimeni: Coca Cola, jeans albastri, spatiile verzi, democratice, "estuarele" de liniste. Singurul lucru dorit de poet este sa vada un moment ca lumea exista, ca nu a murit. Miturile degradate ale lumii moderne cuprind, intr-o viziune de Gheena, imaginea Zeului Automobil, domnind peste cimitire de masini, a bauturii Coca Cola, a "stiintei voioase", care se lauda ca poate rezolva multe dintre nevoile omului. Dintre elemente ale acestei lumi aflate in degringolada, declansatoare de razboaie, pentru ca haosul, miscarea browniana sociala si ideologica este prea mare, putem remarca un nou misionarism, budismul Zen, Blue-Jeans, pletora "spatiilor verzi, democratice", loc de desfasurare a mitingurilor de tot felul. Banalitatea lumii si incapacitatea individului de a rationa in deplina libertate, fiind condus de forte oculte abstracte, fara nici o tangenta cu binele individual si general, raman astfel teme dominante ale poeziei lui Traian T. Cosovei.

Alte referate romana, dar Necategorisite





Politica de confidentialitate