Toposul
anuntat prin titlul poeziei este un taram magic, asezat sun semnul bunavointei
divine, e "Tara lui Lerui-Ler", aflata dincolo de lumea dezlantuita,
intr-o temporalitate primordiala, "de peste veac", legata
de lumea reala prin puterea imaginatiei, prin traire lirica si mistica,
prin "lamura de gand" si "suflet tremurand":
"Spre
Tara lui Lerui-Ler
Nu e zbor nici drum de fier, -
Numai lamura de
gand,
Numai suflet tremurand
Si vaslas un inger."
Tara lui Lerui-Ler
este un taram al zeilor:
"Spre tara de peste veac
Nesfarsire fara
leac,
Vamile vazduhului,
Sabiile Duhului
Pururea de straja."
Vamile vazduhului semnifica poarta de trecere spre taramul celalalt,
spre eternitate. Sabiile Duhului sunt puterile increate ce stapanesc
intrarea in taramul fermecat, scaldat in efluvii muzicale, intr-o aura
de eternitate.
Aventura
eului liric in strabaterea cailor inalte ale credintei exprima nelinistea
fiorului religios, trait cu intensitate maxima:
"Sus! pe sparte
frunti de zei,
Sovaielnici pasi ai mei!
Piscuri de-ntrebari -momai
Sa-mi ramana sub calcai
Si genuni de zare!" La capatul drumului,
el asteapta o oaza de liniste, daruita prin vointa divina:
"in
tara lui Lerui-Ler
Nazuiesc un colt de cer.
De-oi gasi, de n-oi gasi
Nimenea nu poate, sti -
Singur Lerui-Ler."
Teme
ale poeziei "Tara de peste veac"
.
Puritatea
si intensitatea sentimentului religios, singurul in stare sa descopere
aceasta tara unde numai ingerii pot patrunde.
.
Incapacitatea omului de a descifra in intregime misterul: lumea
atemporala nu poate fi deslusita de canoanele mintii umane, de aceea
eul liric strabate "piscuri de-ntrebari".
.
Unicitatea
unui astfel de taram, in care spiritul uman nu patrunde decat cu
mare greutate.