Romantismul romanesc se manifesta in perioada pasoptistaP(1830 -1860) in operele scriitorilor Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Vasile Carlova, Dimitrie Bolintineanu, Andrei Muresanu, Vasile Alecsandri si culmineaza cu creatia geniala a lui Mihai Eminescu. in operele unora dintre acesti scriitori, elementele romantice coexista cu elemente din alte curente literare (iluminism, clasicism). m3g946mc84qxu
Principalele teme ale romantismului romanesc sunt: natura, iubirea, istoria nationala, folclorul, miturile, filozofia, iar motivele si simbolurile cele mai frecvente: ruinele, floarea albastra, padurea, geniul, luna, timpul, lacul, izvorul etc.
Personajele romantice sunt construite cu ajutorul antitezei, intrunind trasaturi contradictorii, calitati si defecte (vezi Alexandru Lapusneanul al lui C. Negruzzi; Razvan al lui B.-Petriceicu Hasdeu).
Speciile
literare cultivate de romantici sunt: poemul filozofic
(Luceafarul,
de M. Eminescu), nuvela fantastica
(Sarmanul Dionis, de M.
Eminescu), nuvela istorica
(Alexandru Lapusneanul, de C. Negruzzi),
drama istorica
(Despot-voda, de V. Alecsandri;
Razvan si Vidra,
de B.-Petriceicu Hasdeu), meditatia
(Umbra lui Mircea. La Cozia,
de Gr. Alexandrescu), elegia
(Mai am un singur dor, de M.
Eminescu) etc.
Primul
program de orientare romantica din literatura romana este
Introductie,
de M. Kogalniceanu, publicat in primul numar al revistei
Dacia
literara, 1840. Recomandarea pe care o face scriitorilor de a se
inspira din natura patriei, din istoria nationala si din folclorul romanesc
("Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre teri
sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si
de poetice, pentru ca sa putem
gasi si noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii") se inscrie in coordonatele romantismului.