Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
Home Trimite comentariu Contact
Meniu autori
Home
Alexandru Macedonski
Barbu Stefanescu Delavrancea
Camil Petrescu
Costache Negruzzi
Gala Galaction
George Bacovia
George Calinescu
George Cosbuc
Ioan Slavici
Ion Barbu
Ion Creanga
Ion Luca Caragiale
Liviu Rebreanu
Lucian Blaga
Marin Preda
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Cartarescu
Mircea Eliade
Nichita Stanescu
Octavian Goga
Titu Maiorescu
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu












Imaginea este rezultatul unui proces de reprezentare mentala a impresiilor produse de un text, de ansamblul de semnificanti pe care ii contine si ii relationeaza acesta. in cazul operelor de arta, din literatura, pictura, sculptura, muzica etc, acest proces devine imagine artistica. in domeniul literaturii, imaginea artistica este perceptibila prin exercitarea functiei iconice, de reprezentare, a cuvantului, care proiecteaza in spatiul mental imagini obiectuale, insotite de senzatii, perceptii, reprezentari, stimulate in scoala de exercitiul de analiza literara ce se realizeaza la intalnirea cu textul. Aceasta proiectie in spatiul imaginar urmeaza, dupa esteticianul englez I. A. Richards ("Principii ale criticii literare"), etape distincte, care explica procesul lecturii:

"Ochiul inregistreaza o succesiune de cuvinte tiparite. Rezultatul este un manunchi de reactii in ansamblul carora se pot distinge sase tipuri aparte de evenimente: I. Senzatia vizuala a cuvintelor tiparite. II. Imagini asociate intim cu aceste semne. III. Imagini relativ libere. IV. Referinte («ganduri») la diferite obiecte. V. Emotii. VI. Atitudini afectiv-volitionale."

in plus, daca se da glas, valoare discursiva "gandurilor", reflectiilor de lectura, se obtine comentariul literar. x5v6921xh13ful
Toate aceste evenimente afective si mentale se produc pe temeiul acelui "sensorium" general al functiei imaginare care este spatiul literar (care ar putea fi echivalat, pentru o mai usoara intelegere, cu imaginea literara), notiune fascinanta a criticii si a poeticilor moderne. Toti autorii, spune Gilbert Durand (in "Structurile antropologice ale imaginarului"), "au fost frapati de caracterul nemijlocit si insolit a f imaginii. Niciodata cubul perfect nu va fi atat de spontan cub ca un cub imaginat".

Spatiul, inteles aici ca spatiu psihologic, ca actiune interiorizata, este un izvor inepuizabil de idei si de imagini, care la randul lor dezvolta, in toate directiile, ignorand legile spatiului real, un roi luxuriant de imagini.

Este un fel de spatiu euclidian, deosebit de cel algebrizat al fizicii, iconografic pur, in care obiectele-imagini se deplaseaza liber, oricand chemate dintr-un cadru de rezerva in centrul atentiei mentale. Gaston Bachelard il numeste spatiu poetic, consacrandu-i un studiu de referinta, "La Poetique de l espace".

Spre exemplificare, versurile "Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund" incorporeaza elemente spatiale care se perinda caleidoscopic in cadrul perceptiei vizuale. Primul cuvant ar contine un gest de chemare, eventual un brat ridicat, dublat de o imagine sonora, indicand spre codru, al doilea element care, dintr-un loc de rezerva, ocupa intregul spatiu imaginar. Imediat insa perspectiva se ingusteaza, fixandu-se asupra altor doua elemente spatiale: izvorul si prundul. Pentru a intregi imaginea literara, sunt necesare reluarea lecturii si fixarea in spatiul imaginar, printr-un efort de memorie, a fiecarui element.





In parcurgerea acestui periplu ideal se desprind, in afara de o dimensiune spatiala, alte doua, complementare: dimensiunea temporala si aceea cinetica, alte doua concepte esentiale, timpul si miscarea, perceptibile in cuprinsul imaginii literare. Bachelard observa ca "in cele o mie de alveole ale sale spatiul tine un timp comprimat".

in acest camp perceptiv, orice obiect se poate aseza in spatiu ca intr-un centrum mundi. De pilda, citind versurile:

"El, singuratic, duce catre cer
Brazda pornita-n tara, de la vatra" (Tudor Arghezi, "Belsug"), in centrul spatiului imaginar se asaza, ca pe un ecran cosmic, figura monumentala a taranului, similar unui Atlas urias sprijinind cerul. Ulterior imaginea se modifica substantial, brazda ascensiva ("pornita-n tara") dominand campul vizual.


In spatiul imaginar, ansamblu de imagini literare, un cuvant
obiect, pe principiul analizei si al similitudinii, poate chema alt cuvant
obiect sau poate fi substituit de el; totodata se poate supradimensiona sau micsora, apropia sau departa, intr-un proces de necontenita transfocare. Pe acest temei se constituie si imaginile produse de figurile de stil. Comparatia mentine, de exemplu, la distante simetrice, intr-un echilibru relativ, imaginea plastica a ambilor termeni comparati. in versul "Pe un deal rasare luna ca o vatra de jaratic", in spatiul ideal se alatura imaginea astrului noptii cu aceea a unui jaratic intens, incert situat la orizont. intre ele se creeaza ceea ce observa Gerard Genette:

"o distanta, un spatiu care, ca orice spatiu, poseda o forma. Numim aceasta forma figura, si vor fi tot atatea figuri cate forme vom putea gasi pentru fiecare spatiu de fiecare data creat intre linia semnificantului si a semnificatului".

Figurile de stil, ca si figurile geometrice, de pilda, sunt forme spatiale, mai putin precise decat cele matematice, reprezentabile potrivit imaginatiei, experientei, instructiei si sensibilitatii fiecarui cititor. Acestea creeaza, potrivit unei clasificari traditionale, imagini vizuale, auditive, olfactive, cinetice sau motorii, sinestezice, acestea din urma bazate pe o interferenta de simturi si de senzatii.
Spatiul literar incepe sa se structureze tocmai prin aceasta confluenta a elementelor relationate si transformate in harta imagistica, alcatuita dintr-o multime de piese imponderabile, unite insa intr-un cadru comun, prin semnificatii convergente.

Alte referate romana, dar Necategorisite

loading...





Politica de confidentialitate