Portretul este un tip de descriere in care sunt infatisate trasaturile fizice/si sau morale ale unei persoane in scopul individualizarii ei. Cand persoana apare intr-o opera literara, ea devine personaj literar. Deci portretul este imaginea uneipersoane ori a unui personaj literar si poate sa apartina sau nu unei opere literare. in ambele situatii, portretul include, in general, aspectul fizic, vestimentatia si insusirile ca­racteristice. Acestea din urma pot sa fie calitati sau defecte care se pot manifesta prin gesturi si prin ticuri. Totodata, portretul se refera si la obiceiurile persoanei sau personajului descris, care ii contureaza personalitatea.

Uneori, mai rar, obiectul unui portret poate fi si o fiinta necuvantatoare si atunci se realizeaza portrete animaliere. r4i648rb24uzj
Portretele se clasifica dupa mai multe criterii. Dupa categoria de opere din care fac parte portretele pot fi: portrete reale, obisnuite, realizate in mod obiectiv si ele apartin operelor stiintifice. Tot acestei categorii ii apartine si portretul ca fisa biografica, prezent si in publicistica; contine si el informatii precise legate de viata si de activitatea unei persoane (sportiv, cantaret, actor etc). Cand portretul apare intr-o opera literara si in creionarea lui intervine si imaginatia scriitorului se realizeaza un portret literar (imaginar sau fictiv) care figureaza mai ales in speciile genului epic.

Dupa tipul de insusiri evidentiate, portretele sunt fizice, cand este reliefata infatisarea exterioara a personajului, aspectul lui fizic, sau morale (psihice) daca scriitorul are in vedere trasaturile de caracter ale personajului. Cele mai multe portrete sunt insa mixte, deoarece cuprind atat trasaturile fizice, cat pe cele morale.

Si in functie de modul lor de realizare, portretele cunosc o mare diversitate, deoarece scriitorii apeleaza la modalitati diferite. Astfel, autorul se poate opri la anumite detalii semnificative, cu importanta deosebita si atunci realizeaza un gros-plan. Daca trasaturile fizice si morale sunt prezentate sumar, portretul este o schita sau un crochiu; in alte portrete trasaturile fizice sau morale ale personajelor sunt exagerate, de cele mai multe ori cu scopul de a-i amuza pe cititori si, in aceasta situatie, portretul se numeste caricatura. Exista si un tip de portret in care autorul se descrie pe sine insusi, se autodefineste si de aceea un astfel de portret poarta numele de autoportret.

Portretele realizate de scriitori se refera la o persoana sau la un grup de persoane, in felul acesta, scriitorii realizeaza, din punctul de vedere al numarului de persoane la care fac referire, portrete individuale sau colective. Dupa felul in care opera literara este alcatuita, portretele sunt in proza si in versuri.

Indiferent de tipul portretului realizat, scriitorii folosesc anumite procedee in evidentierea insusirilor fizice si morale ale personajelor. Astfel, ei apeleaza la prezentarea directa a acestora prin intermediul descrierii sau indirecta, argumentandu-le prin faptele, prin atitudinea si prin felul de a vorbi al personajelor. Pentru a insista asupra trasaturilor lor de caracter autorii folosesc si diferite figuri de stil -epitete, comparatii, personificari, hiperbole, antiteze, enumeratii - prin care reliefeaza personalitatea eroilor.

In functie de imprejurari, trasaturile fizice si morale sunt evidentiate de personaj insusi, realizandu-se astfel autocaracterizarea, sau de catre celelalte personaje ale operei cu care el se afla in relatie.
Indiferent de tipul de portret realizat, personajele au un rol deosebit in structura operei literare deoarece autorii, generalizand, realizeaza adevarate tipuri umane, cu anumite trasaturi dominante. Totodata, personajele sunt purtatoarele mesajului operei literare si, implicit, al autorului. in felul acesta apare exprimata si atitudinea diferita a autorului de la un personaj la altul in stransa legatura cu valo­rile morale pe care acestea le reprezinta.