Prin literatura culta se intelege totalitatea operelor literare care au autori cunoscuti si s-au transmis catre cititori prin forma scrisa, fie prin intermediul manuscriselor (intr-o perioada mai veche), fie prin intermediul tiparului.

Fiecare popor isi are propria literatura culta, in afara celei populare sau orale, care se dezvolta diferit de la un popor la altul, in functie de conditiile sociale, economice si politice concrete ale unei anumite perioade istorice, aceasta avand insa legatura si cu literatura altor popoare.

Literatura culta apare mai tarziu decat cea populara, dar se manifesta paralel cu aceasta, cu care se interfereaza. Asa se explica faptul ca multe opere culte au ca izvor de insptatie creatia populara, pornind de la diferite teme sau motive ale acesteia.

In functie de dezvoltarea ei, literatura romana culta cunoaste mai multe perioade de evolutie. Fiecare perioada corespunde unui anumit climat cultural, social, economic si politic, fara sa se indentifice insa cu acesta, dar ilustrandu-l , indirect, intr-un fel sau altul. Totodata, fiecare etapa a literaturii noastre are trasaturile sale definitorii, personalitatile sale de seama si poate ilustra, pe langa specificul national, si o anumita trasatura generala a literaturii universale, un anu­mit curent literar sau macar tendinte ale acestuia.

Prima perioada este cea a literaturii romane vechi, cuprinsa intre secolele al XV-lea si al XVm-lea, pana la 1780. La inceputurile ei, literatura romana s-a ma­nifestat mai intai in limba slavona, prima scriere in limba romana fiind Scrisoarea MNeacsu din Campulung, datata 1521.

In aceasta perioada, scrierile literare romanesti sunt mai ales religioase si istorice si se remarca o serie de carturari ca Grigore Ureche, Miron Costin, Radu Popescu, Ion Neculce, Antim Ivireanu, Radu Greceanu, stolnicul Constantin Cantacuzino si Dimitrie Cantemir. Aceasta etapa ilustreaza umanismul romanesc, care are trasaturi specifice, fata de acelasi curent manifestat in celelalte literaturi europene.

Perioada literaturii romane moderne (1780-1830) este dominata de Spoala Ardeleana, si corespunde curentului iluminist european, fara a se manifesta insa in acelasi timp cu acesta.
Intre 1830 si 1860 se manifesta literatura pasoptista, care reprezinta o perioada de efervescenta creatoare, de innoire si de racordare a literaturii romane la tendintele europene adaptate conditiilor concrete de la noi. Un loc aparte il ocupa in aceasta etapa curentul national-popular al "Daciei literare" si reprezentantii sai, acesta ilustrand in plan national curentul preromantic si romantic, alaturi de unele tendinte clasice.

Perioada postpasoptista, cuprinsa intre anii 1860 si 1867, continua unele aspecte ale perioadei anterioare si prefigureaza marile transformari ale etapei urmatoare, cunoscuta sub numele de epoca marilor clasici, dominata de Societatea literara "Junimea" si de scriitorii Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ioan Slavici si I.L. Caragiale. Aceasta perioada incepe cu anul 1867 si dureaza pana spre sfarsitul secolului al XX-lea, cand exista o perioada de tranzitie catre secolul urmator, dominata de scriitori ca George Cosbuc, Duiliu Zamfirescu si Barbu Stefanescu-Delavrancea.


O noua perioada in dezvoltarea literaturii romane o constituie primele doua decenii ale secolului al XX-lea, cand in literatura romana se manifesta diverse curente literare, ca: samanatorismul, poporanismul si simbolismul.

Acesteia ii urmeaza perioada interbelica (1920-1944), cand apar numeroase reviste si curente literare, se dezvolta toate genurile si speciile literare, cultivate de scriitori de prima marime, ca: Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Liviu Rebreanu s.a.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, literatura romana are o evolutie si­nuoasa, este cunoscuta sub numele de literatura contemporana si corespunde in cea mai mare parte (pana in 1989) perioadei dictaturii comuniste. Ea cunoaste o perioada proletcultista, fara valoare artistica, si o perioada de revigorare, mai ales dupa impunerea noii generatii de scriitori. Scriu opere fara valoare artistica A. Toma, Marcel Breslasu, Dan Desliu, V. Em. Galan, sunt inconsecventi Zaharia Stancu, Maria Banus, Mihai Beniuc s.a., iar in jurul anului 1960 literatura se revigoreaza deoarece debuteaza si se afirma noua generatie - Marin Sorescu, Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Augustin Buzura, Stefan Banulescu, Fanus Neagu.

Tot in perioada contemporana isi continua activitatea mai varstnicii Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, George Calinescu, Vasile Voiculescu, si apar o serie de scriitori cu un debut anterior anului 1960 - Marin Preda, Petru Dumitriu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Ion Horea, A.E. Baconsky.

In intreaga sa evolutie, literatura romana culta cuprinde o diversitate de specii literare integrate acelorasi genuri care se intalnesc si in literatura populara: liric, epic, dramatic si aforistic.