Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autoriReferate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat  
            Tinerete fara batranete si 
            viata fara de moarte (basm 
            popular cules si prelucrat de Petre Ispirescu)
Home Trimite comentariu Contact
Meniu autori
Home
Alexandru Macedonski
Barbu Stefanescu Delavrancea
Camil Petrescu
Costache Negruzzi
Gala Galaction
George Bacovia
George Calinescu
George Cosbuc
Ioan Slavici
Ion Barbu
Ion Creanga
Ion Luca Caragiale
Liviu Rebreanu
Lucian Blaga
Marin Preda
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Cartarescu
Mircea Eliade
Nichita Stanescu
Octavian Goga
Titu Maiorescu
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu


Tinerete fara batranete si viata fara de moarte (basm popular cules si prelucrat de Petre Ispirescu)





1.   Lumea de dincolo sau o lume a tineretii eterne sunt doua dintre idealurile frecvente ale omenirii. r8c252rz77njk

2.  in cultura noastra, basmul prelucrat de Petre Ispirescu propune o imagine a eternitatii asemanatoare cu cea a lumii de dincolo de viata, asa cum apare ea in traditiile si eresurile populare.

3.   Desi respecta structurile obisnuite ale basmului popular (calatoria inifiatica, probele la care este supus eroul, calul fantastic), Tinerete fara batranete si viata fara de moarte propune un mesaj neobisnuit si are un final atipic pentru un basm.

Tema
Tineretea eterna - deziderat general al omenirii.

Subiectul
Un imparat si o imparateasa traiau nefericirea de a nu avea copii. Ei cerusera ajutorul vracilor, magicienilor si filozofilor, insa nimeni nu le putuse alunga nefericirea. Dupa un timp, se iveste un batran care le da leacuri folositoare, avertizandu-i ca vor avea doar un fiu, dar ca nu vor avea parte de el. Totusi imparateasa ia leacurile si in cateva zile ii vine sorocul sa nasca, iar copilul, nenascut inca, refuza existenta intre limitele omenesti si-i cere imparatului sa-i promita tineretea eterna in schimbul nasterii sale. Acesta face promisiunea, cu gandul cert ca nu si-o va tine, insa printul, ajuns la varsta de 15 ani, ii reaminteste tatalui sau sa-si tina cuvantul dat.

Cum imparatul nu-i poate indeplini dorinta, printul hotaraste sa plece in lume pentru a gasi tineretea fara batranete si viata fara de moarte. El isi alege un cal din grajd, stiind ca printre ei se afla unul fermecat. La sfatul acestuia, se pregateste minutios: hraneste calul timp de sase saptamani cu orz fiert in lapte, gaseste hainele si armele tatane-sau din tinerete si abia dupa aceea porneste in cautarea idealului sau. Drumul printului incepe cu pustietatea si este un drum spre rasarit, pe care eroul trebuie sa-l parcurga fara alai imparatesc, adica in singuratate.
Primul obstacol pe care il are de trecut este mosia Gheonoaiei, o fiinta blestemata de parinti, pe care printul o invinge si ii cere un inscris cu sangele ei pentru a consfinti astfel pacea. Gheonoaia are trei fete ca niste zane si il roaga pe print sa-si aleaga una ca mireasa. insa eroul, avand un ideal pe care nu vrea sa-l abandoneze pleaca mai departe, ajungand pe mosia Scorpiei, sora Gheonoaiei, pe care o infrange, de asemenea. Cea de-a treia proba inseamna confruntarea cu fiarele cele mai salbatice din lume, care ziua si noaptea pazesc cu neadormire palatul tineretii vesnice. Ajutat de una dintre zanele care traiesc in palat, el trece si de acest obstacol si isi indeplineste dorinta.

Tineretea eterna mult cautata este reprezentata de cele trei zane, care il primesc cu bucurie, iar printul se casatoreste cu una dintre ele. Aici viata se desfasoara in pace si desfatare, insa exista un loc primejdios: Valea Plangerii. Cel care ajunge acolo este cuprins de dorul de casa. intamplator, printul intra in acest spatiu si, coplesit de amintiri, porneste spre casa parinteasca.


In lumea parasita de erou au trecut secole, s-au inaltat orase, iar eroul imba­traneste brusc. inainte de a se desparti de calul calauzitor, printul face o promi­siune surprinzatoare: Du-te sanatos, ca eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. Printul isi gaseste moartea chircita de asteptare in chichita lazii, in pivnita castelului in ruina, si o accepta cu genunchii tremurand de omeneasca teama.

Comentariul
Basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte este o creatie originala, mai ales prin subiect, caci, asa cum observa Lazar Saineanu, nu exista nici o poveste asemanatoare la popoarele vecine. De asemenea, motivul nasterii condi­tionate pare sa fie caracteristic modului de gandire romanesc. V. I. Propp, care a realizat o admirabila sinteza a structurilor mitice din basmele eurasiatice, nu aminteste nimic asemanator in folclorul altor popoare.

Naratiune fabuloasa despre confruntarea dintre bine si rau, orice basm respecta o schema epica ce are la origine un ritual de initiere sau un mit. Eroul face o calatorie de-a lungul careia trece prin incercari dificile, il invinge pe cel rau si isi indeplineste o dorinta majora. Basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte respecta in mare aceste trasaturi; astfel, povestea incepe dupa tipic, cu o formula consacrata {A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti), care avertizeaza asupra faptului ca patrundem intr-un univers conventional. Perso­najul este, ca in orice basm, un erou tanar, care abia isi face intrarea in lume. Cineva (aici, o batrana binevoitoare) il anunta ca nu va reusi sa-si duca planul la capat fara hainele si calul din tinerete ale tatane-sau; aceste accesorii obligatorii reinnoada legatura cu trecutul, intemeiaza experienta eroului pe o traditie, caci ele sunt investite cu puteri mitice, vin dintr-un timp indepartat si adeseori au origine divina. Darurile sacre ofera eroului sansa de a restabili contactul cu lumea de dinainte de istorie. Simbol al echilibrului intr-o lume tridimensionala, cifra trei apare obsesiv in basme, ca si in ritualurile religioase; triada fiintei - trup-minte-su-flet -, organizarea popoarelor indo-europene in trei caste, Sfanta-Treime crestina dovedesc o preocupare constanta pentru acest simbol, care pare sa repete momentele vietii: nasterea, nunta si moartea. in basmul de fata, zanele sunt in numar de trei, pentru ca ele reprezinta aici perfectiunea lumii eterne. Pe parcursul aventurii sale, eroul trebuie sa treaca prin diferite probe, care amintesc fazele initierii din orice ritual; el trebuie sa slujeasca unei persoane dezagreabile un ciclu de trei sau sapte zile (sau ani), sa cucereasca trofee, sa infranga personaje monstruoase si abia dupa aceea este pregatit sa cucereasca lumea.

Dar probele prin care trece printul din Tinerete jara batranete... nu respecta intocmai sabloanele mitice. De pilda, Gheonoaia nu este monstrul angoasant, ci doar o fiinta blestemata de parinti, care ii ofera eroului un simulacru al eternitatii cautate: trei fete ca niste zane, din care sa-si aleaga mireasa. Scorpia este si ea o anomalie a fiintei omenesti. Desi nu mai are legaturi in lume, are si ea origine omeneasca. Cea de-a treia proba inseamna confruntarea cu fiarele cele mai salbatice din lume, care ziua si noaptea pazesc cu neadormire. Fiinta insasi in starea ei pura, dezlantuita si care nu a cunoscut restrictiile il asteapta pe print, iar aceasta proba este de netrecut, intrucat, dupa cum spune C. Noica, nu te poti bate cu Firea toata. Accesul la palatul tineretii vesnice este obtinut prin gratia destinului sau a aventurii, caci simbolul zanei imblanzitoare de animale aminteste de traditia medievala dupa care vanatorul este totodata vanat si imblanzitor - probe obligatorii in orice proces de initiere; curand, eroul va deveni el insusi imblanzitor.

Nici calatoria nu este una tipica pentru basm, desi printul se pregateste minu­tios, isi hraneste calul rapciugos timp de sase saptamani cu orz fiert in lapte, gaseste hainele si armele tatane-sau din tinerete si apoi trece prin cele trei probe obligatorii pentru orice erou de basm. Dar, in comparatie cu majoritatea basmelor, aici timpul pregatirii (sase saptamani) evoca mai degraba un soroc legat de traditiile mortii decat o durata mitica. De asemenea, in cele mai multe cazuri, calul capata functii magice hranindu-se cu jaratec, pe cand, in Tinerete..., semnul hipnotic al focului este inlocuit cu unul al hranei profane, caci, asa cum arata Mircea Eliade, simbolurile lactifere conoteaza sensurile vietii instinctuale. Asadar, calul din acest basm se vitalizeaza, pentru ca apoi sa poata fi calauza spirituala si reflex al constiintei eroului, iar, in final, face tocmeala cu printul, pentru a-l insoti pe ultimul drum si, o data intrati in timpul profan, nu-i mai cere acestuia sa-si respecte promisiunea, ci ii saruta mana si pleaca.

Este vorba, asadar, de calul psihopomp (insotitor al mortilor) si de aceea este in primul rand calauzitor, iar gestualitatea sa protocolara indica o recunoastere directa a celui care a invatat sa-si accepte masura.

Drumul printului nu implica, insa, numai cele trei probe; el incepe cu pustie­tatea, care preceda confruntarea eroica si este un drum spre rasarit, pe care eroul trebuie sa-l parcurga fara alai imparatesc, adica in singuratate. De asemenea, tinutul tineretii eterne evoca lumea de dincolo, caci este situat in afara timpului si nu permite legaturi cu universul vietuirii.

In spatiul eternitatii, printului ii este interzis sa-si trezeasca amintirile si dorul originilor. Din ignoranta, el savarseste insa ritualul anamnezei (al recapatarii memoriei): mergand la vanatoare, intra in Valea Plangerii, dupa ce trage cea de-a treia sageata. Vanatoarea reprezinta o experienta a maturizarii in toate miturile omenirii, iar un gest repetat de trei ori capata valente ritualice.

Ca toti eroii iesiti din amnezie, si acesta este supus supliciului: se usuca de dor. Dorul intoarcerii, ca reflex al dorintei initiale, simbolizeaza in opinia lui Mircea Eliade vesnica nostalgie a paradisului. Orice drum de intoarcere anuleaza istoria si stabileste un inceput, care repeta nasterea lumii.

Printul este rascolit de dorul de casa
- sentiment ancestral si semn al originilor. Finalul basmului este cu adevarat tragic: in lumea parasita de erou au trecut secole, s-au inaltat orase, iar printul imbatraneste brusc. Aceasta viziune asupra timpului este surprinzator de moderna; dar nu aceasta trimite la mesajul operei, cat confruntarea eroului cu moartea sa. Aceasta precizare
- ca este vorba despre moartea sa - deschide perspectiva unei morti individuale si a unui destin particular, dupa cum observa C. Noica.

Printul isi gaseste moartea chircita de asteptare in chichita lazii din pivnita castelului in ruina; este aici o viziune a sentimentelor refulate in adancul fiintei, dar niciodata ucise. Asadar, este vorba despre o moarte abandonata, respinsa pe nedrept, dar care continua sa astepte in ascunzatoarea secreta a lazii.

Este interesant ca, inainte de a se desparti de calul calauzitor, printul face o promisiune surprinzatoare: Du-te sanatos, ca eu nadaj­duiesc sa ma intorc peste curand. Acceptarea mortii, mai exact, neputinta in fata ei (ii cam tremurau genunchii) pare sa-i reveleze eroului ca dincolo de moarte se afla eternitatea, adica tocmai ordinea generala a celor trei zane. De aceea si spune ca se va intoarce in lumea tineretii, pentru ca sentimentul mortii ii reveleaza sensul crestin al evolutiei: viata, moarte, eternitate.
Basmul acesta prezinta o incalcare a ordinii naturale, pornita dintr-un mocnit sentiment de revolta fata de moarte. Fiinta romaneasca gandeste moartea (ca si in Miorita) ca pe o intrare in spatiul pur al uitarii si al armoniei. in traditie crestina, moartea este un prag si o proba, iar dincolo de ea, sufletul se elibereaza de amintirile profane.

Printul a parcurs acest drum in sens invers si a pierdut mirajul initierii; el stie acum ca se va intoarce in spatiul eternitatii peste curand.
Dorinta de cunoastere absoluta distruge fiinta, iar aici, omul care nu a vrut sa se nasca a ratat trairea, adica singurul sens al fiintei. De aceea zana il priveste cu mila, iar moartea ii da o palma. El insusi are sentimentul pierderii iremediabile pentru ca dorul de parinti ramane fara raspuns, iar drumul sau este o intoarcere la intimitatea ultima si lapropria-i masura, dincolo de care nu se afla decat experiente deja stiute: Valea Plangerii, lumea sterila a tineretii fara de sfarsit, cele trei zane.

Alte referate romana, dar Necategorisite