Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
HomeTrimite comentariuContact







Nuvela "Nopti la Serampore" reitereaza mitul regatelor subterane ("underground reigns"), de tipul Asgarthei sau Shambhalei. Mitul lumilor subterane poate avea conexiuni si cu legendele germanice despre Nifiheim, tinutul ceturilor, populat de spirite subterane si de fantome. Regatul Shambhala, tinutul oamenilor nemuritori si cu o dezvoltare spirituala deosebita, se gaseste pe vechile harti tibetane Kanjur si Tanjur, iar in acest spatiu, aflat la mare adancime sub scoarta terestra, unde patrunderea este facilitata, pentru cei admisi, de trecerea unor porti ascunse, se afla fostii locuitori ai Atlantidei sau ai vechiului continent Gondwana. Dupa Ioan, in Shambhala se afla cei care grabesc Apocalipsa finala:

"Acestea sunt duhuri de draci care fac semne nemaipomenite si care se duc la imparatii pamantului intreg, ca sa-i stranga pentru razboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic" ("Apocalipsa", 16:14). Traditiile ruse, mexicane, peruviene vorbesc despre un regat Asgartha, unde regele domneste peste opt sute de milioane de suflete, inconjurat de Palatele Gurilor, care stapanesc toate puterile vizibile si invizibile ale lumii si ale Infernului. Unii plaseaza calea de intrare in aceasta lume subterana in partea nordica a muntilor Sierra Nevada (California), vulcanul Shasta, altii in masivul Himalaya, in nordul acestuia, in locul numit Dejung. "Baghavata Purana" si enciclopedia sanscrita "Vachaspattya" localizeaza aceasta zona in Tibet:

"Legendarul pamant al lui Aryavarsha se afla la nord de muntele Kalias din vestul Tibetului. Valea Initiatilor se presupune a fi situata in aceeasi zona".

O legenda mongola arata ca in Asgartha savantii punditi inregistreaza stiinta lumii si a altora pe tablite de piatra.

O alta intrare in Shambhala se produce in nuvela "Nopti la Serampore", de data aceasta prin deplasare temporala: nu este sigur daca sunt deplasati subiectii sau lumea intra in scena pentru ei. Relativitatea aceasta nu joaca nici un rol pentru universul de dincolo; cei in cauza sunt Bogdanof si Van Manen, personaje care se gasesc implicate in lumea indiana, fara nici o legatura cu cea occidentala, unde actioneaza cutume stravechi. Lumea este exotica, in mijlocul unei vegetatii luxuriante, in ciuda ritualurilor dure la care sunt supusi nativii. Serampore, aflat la cincisprezece mile de Calcutta, este explorat de aceasta echipa heteroclita, formata dintr-un rus si un olandez. Casele aristocratiei locale, bungalow-uri, modelate dupa normele europene, din care nu lipsesc bauturile, renumitul whiskey, si cigars, emblematice pentru acel stil englez (the British standard life), includ in ele mistere pe care nu oricine le poate descifra.
Un personaj enigmatic al acestei nuvele este profesorul Suren Bose, care se declara un pastrator al credintelor shivaiste, purtand ca atare dhoti si crestandu-si fruntea. Prezenta sa este legata de practicile tantra, care nu se reveleaza oricarui profan, ci sunt folosite doar de masters Aceste practici par, la prima vedere, diabolice, avand conexiuni necunoscute cu lumea cealalta. Atmosfera tropicala, caracteristica zonei, bogata in musoni, sfasiata din cand in cand de racnetul tigrilor ce populeaza junglele, lenta, pare netulburata, urmand o linie a oamenilor care sunt prea toropiti de aceasta imensa caldura, anihilati, aneantizati fizic:

"si am dus conversatia intr-o jalnica lancezeala pana aproape de trei dimineata".

Pana si localnicii sunt foarte grasi, rezultat al nemiscarii, incapabili de prea multe eforturi, inchisi intr-o misterioasa lume a lor.
Irealul intervine tocmai in aceasta lume, coplesita de toropeala, animand-o, dovedind ca nu exista nici o piedica pentru puterile nevazute de dincolo, care nu depind de mediul inconjurator, ci il modeleaza. Nu sunt atat alcoolurile lui Budge, care contribuie la sugestia de magie, la transgresiune, cat fortele deosebite pe care le pune in miscare, Suren Bose, care distruge granitele si indeparteaza capcana temporala. Aparenta lui Bose, una de taran, nu este decat inselatoare:

"era greu sa-l confunde cu cineva; trasaturile acelea ferme, fruntea aceea inalta, ochii aceia patrunzatori nu prea se intalneau in Bengal, unde barbatii anevoie scapau de obezitate, si fetele tuturor aveau aceeasi rotunzime, aceeasi moliciune a maxilarelor".

Trasaturi care aduc de departe cu ale locuitorilor Atlantidei, care salasluiesc in taramul magic Shambhala. Iar locul unde este intalnit misteriosul savant este marginea padurii, acolo unde granita realului cu irealul se confunda, devenind nesigura. Budismul este o religie in care transmigratia sufletelor devine posibila, pana si calatoriile in afara nefiind greu de realizat.
Un factor favorizant pentru intruziunea irealului este noaptea, taramul in care domneste oniricul, iar fantasme si fiinte supranaturale, departe de ochii muritorilor, intra in actiune. Timpul este schimbat, facut sa defileze in fata celor trei spectatori inconstienti, o data cu peisajul:

"Nici unul dintre noi nu recunostea imprejurimile, deci ne-am dat seama ca soferul nu are dreptate. Facusem de cel putin treizeci de ori, si stiam bine ca nu mai este altul care sa iasa in sosea".

Spatiul se densifica in jurul acestor calatori fara voie, aducandu-i pe fagasul dorit, caci, la fel ca intr-un labirint, nu exista decat o singura cale de iesire, intrarea inchizandu-se in spatele lor. Ei sunt fortati sa priveasca scena, sa fie martori la o intamplare veche de peste o suta de ani, iar nepatrunsul ii cheama cu strigate disperate, in acelasi mod in care sirenele ii ademeneau pe marinari, vorbind intr-o bengaleza arhaica:



"Ma lum! gelum! banchao! Rokkhe koro!" Labirintul acesta, ratacirea prin jungla intr-un intuneric neluminat decat de o lampa dusa de un mesager, este mai mult decat o coborare in timp, este o patrundere in Shambhala, un spatiu in care poti merge fara grija inainte, dar care nu te poarta ciclic spre aceleasi locuri. Caci se ajunge la un templu magic, unde suvoaiele timpului se scurg cu deosebita violenta, pentru a marca, iremediabil parca, un timp trecut:

"Casa parea destul de veche, asa cum rareori se mai intalneste prin regiunile acelea ale Bengalului, unde cotropirile musulmanilor fusesera indeosebi necrutatoare in secolul XVIII".

indepartarea de cel care ii primeste, Nilamvara Dasa, arata distanta imensa care-i separa pe cei trei calatori, care privesc printr-o stranie oglinda o viziune din trecut; ei sunt separati intr-un fel de spatiu, care le permite sa vada si sa auda, sa perceapa ceea ce se intampla in timp:

"L-am inteles anevoie, caci el vorbea intr-o bengaleza stranie, asa cum o intalnisem eu, pana atunci, numai prin carti... cuvintele lui le pronunta cu totul diferit de cum eram obisnuit sa le aud, si, mai ales, le rostea cu o dificultate a carei natura nu o puteam defini".

Forta nevazuta care il anima pe batran, fixitatea privirilor sale, efortul pe care il depune pentru a vorbi arata ca el nu este prezent doar material, ca este de fapt energie care a prins forma. Scena stranie, a ducerii nasaliei cu fata sa moarta, reitereaza povestea uciderii unei tinere nobile, in conditii nelamurite. O data ce totul este scos la iveala, nimic nu mai poate opri sederea celor trei in acolo, ei fiind repusi in locul de pornire, urmariti de focul stins al vetrei cu jaratic care ii intampinase la inceput.
Inconsecventa intamplarilor traite este data de notele absurde in care se incearca explicarea logica a acestora: soferul spune ca a stat toata noaptea, asteptandu-i sa iasa la plimbare, relatarile servitorilor atesta acest fapt, dar se insinueaza si ideea de conspiratie. Totul se leaga intr-o ineluctabila aglomerare a faptelor, cu atat mai greu de patruns, cu cat este folosita ratiunea la dezlegarea acestei ghicitori. Arborii care le-au facilitat patrunderea in spatiul misterios, conacul construit in stil vechi, numele aduse in discutie nu mai exista. Contradictia, farsa despre care vorbesc atat cei proaspat sositi din universul lor, cat si cei ramasi, vine dintr-o perceptie inversata, absoluta pentru cei ce sunt parti diferite ale oglinzii, unde miscarile se efectueaza in sens invers. Aici, unele miscari sunt superioare, apartinand unor sisteme diferite de perceptie, singurul nealterat de acestea fiind cel ramas in afara oglinzii, care nu a fost prins in mirajul inselator al umbrelor si luminilor. Chatterji face lumina in acest caz: scena de care pomenesc cei trei este veche de o suta cincizeci de ani, evocand uciderea Lilei de catre un sef de banda musulman, indragostit de ea. Iar pragul temporal spre care coboara e situat cu mult inainte de lumea lor, in anul 1810. Imensul brat care ii transportase acolo facuse imposibila o detectare reala a evenimentelor, zidul, de netrecut pentru ei, oprind comunicarea. Impactul cu o astfel de piedica nevazuta are mari consecinte pentru cei trei, care sunt epuizati de imensa concentrare de forte dezlantuite:

"Bogdanof a zacut catva timp bolnav de friguri, Van Manen se facuse posomorat, iar Budge a renuntat sa-si mai petreca week-endurile in bungalovul sau".


Cei trei protagonisti, mult prea slabi pentru a rezista la imensa acumulare de energie, se simt intr-adevar bolnavi dupa un asemenea test, incapabili de a rezista efortului, inexistent altfel pentru cel initiat, pentru cel ce declansase imersiunea spatio-temporala. Dar mai greu de explicat este faptul ca personajele au trait intr-un univers modificat, in care au vorbit si chiar au fost primiti de imaginile spectrale ale celor doi, stapan si servitor, ce aveau sa fie ucisi nu dupa mult timp si scosi de la scena intamplarilor stranii. Aprecierea ca demoniace a acestor forte, care l-au adus in apropierea unei zone de actiune ireale, este gresita, dupa cum afirma Swami Shivananda: este o lume de aparente, din ce in ce mai mari in scara ierarhica, pe masura puterii pe care o poseda cel care o creeaza. Iluzia domneste peste tot, deasupra universurilor paralele, in care batalia de la Waterloo este castigata de Napoleon, cu universuri ce coexista, unele langa altele, create de overlord. in acceptia interpretilor misterioasei intamplari, nimic nu este real, nici chiar propria existenta. Omul este redus, in modul acesta, la postura de fiinta care nu creeaza decat vise intr-o lume a viselor, in care singura irealitate intangibila este the senior overlord, cel ce creeaza iluzia perfecta, intr-un labirint din care nu se mai poate scapa, in care victima este multiplicata de mii de ori, incapabila de a se distinge in multitudinea de alter-ego-uri. Nuvela nu demonstreaza, in conceptia mitica adoptata, decat ca existenta omului este o aparenta intr-o multitudine de aparente.

Alte referate romana, dar Necategorisite










Politica de confidentialitate