(9.03.1907- 22.04.1986)

Mircea Eliade se naste la Bucuresti. Tatal sau era ofiter si, pana pe la 1914, a fost mutat la mai multe garnizoane din tara. Dupa aceea, familia se stabileste in capitala; Mircea Eliade frecventeaza scoala primara in strada Mantuleasa si Liceul Spini Haret, apoi se inscrie la Facultatea de Litere si Filozofie. Colaboreaza la mai multe reviste, intre care Cuvantul ocupa un loc impor­tant, si calatoreste mult. Esentiala este perioada petre­cuta in India (1928-1931), unde studiaza cultura orientala la Universitatea din Calcutta. Aici locuieste un timp la profesorul Dasgupta si se indragosteste de fiica acestuia, Maitreyi. intors in tara, se indreapta spre o cariera didactica, dupa ce isi ia doctoratul in filozofie. Un timp este profesor la Universitatea din Bucuresti, colaboreaza la numeroase reviste, publica literatura si se face cunoscut publicului larg prin romanul Maitreyi (1933).


In 1934 se casatoreste cu Nina Mares. Se implica in numeroase activitati culturale, iar din 1936 incepe sa fie cunoscut si in strainatate, dupa traducerea tezei de doctorat (Yoga...) in franceza. in acelasi an, este acuzat in tara (in mod absurd) de pornografie, deoarece publicase romanul Domnisoara Christina. Din 1940 intra in diplomatie, ca atasat cultural la ambasada noastra din Londra, apoi din Lisabona. Dupa razboi nu se mai intoarce in tara; ramasese vaduv (in 1944), iar tara intra sub dictatura comunista.

Se face cunoscut in lume ca istoric si filozof al religiilor. O vreme locuieste la Paris, unde i se publica Tratatul de istorie a religiilor, iar din 1957 se stabileste, impreuna cu cea de-a doua sotie, la Chicago, unde se bucura de prestigiu universitar ca profesor de istoria religiilor.

Personalitate de talie mondiala, Eliade este considerat cel mai reprezentativ carturar al generatiei de la 1928. in domeniul istoriei religiilor si al mitologiei scrie studii precum: Tratat de istorie a religiilor, Istoria credintelor si a ideilor religioase, Mitul eternei reintoarceri, Imagini si simboluri. Yoga. Nemurire si libertate, Mefistofel si androginul, De la Zalmoxis la Genghis-Han.


In ceea ce priveste literatura, Eliade a scris proza fantastica, in special nuvele si povestiri (La tiganci, in curte la Dionis, Tinerete fara de tinerete), romane (Nunta in cer, Noaptea de Sanziene, Huliganii), memorialistica (Memorii) si eseuri. Maitreyi 1933 (roman confesiv)

1.   Romanul Maitreyi transpune o poveste de dragoste.

2.  Allan este personajul principal al romanului si totodata naratorul.

3.   Farmecul personajului titular este conferit mai cu seama de contextul exotic in care se petrece actiunea.

4.   Pe langa povestea de dragoste, scriitorul surprinde diferenta dintre menta­litatea orientala si cea europeana.

5.   Perspectiva narativa se dezvolta din doua puncte de vedere: jurnalul lui Allan si corectarea jurnalului, pe masura ce opiniile se consolideaza.

Tema

Romanul dezvolta o poveste de dragoste, urmarind impactul dintre lumea orientala si cea europeana.


Subiectul
Allan este un european care lucreaza in India, la Calcutta. Aici cunoaste un inginer autohton, pe Narendra Sen, care ii ofera o slujba si ocrotirea sa parinteasca. Dupa ce Allan se imbolnaveste de malarie, Sen il invita sa locuiasca un timp in casa lui. Aici europeanul cunoaste latura cea mai rafinata a ospitalitatii orientale si este fascinat de atmosfera specifica unei familii aristocrate. Sen are doua fiice: pe Maitreyi si pe Chabu. Allan se imprieteneste cu Maitreyi, o adolescenta de 16 ani, care are preocupari spirituale: scrie poezie, studiaza filozofia si invata limba franceza cu Allan. Fascinat de mentalitatile noii lumi, indragostit de Maitreyi, Allan doreste sa traiasca in mod lucid noile experiente si tine un jurnal in care isi noteaza observatiile. La inceput, el crede ca ospitalitatea gazdelor provine din speranta lor ca Allen se va casatori cu Maitreyi. Pe masura ce descopera modul indian de intelegere, Allan se apropie de Maitreyi, apoi se logodesc in secret si intre ei se naste o legatura de iubire. Chabu, fiica cea mica a familiei Sen, descopera aceasta relatie si de la ea afla si restul familiei. Maitreyi-ei ii este interzis sa-l vada pe Allan, iar acesta este expediat in mod elegant. Sen pretexteaza o internare in spital si ii recomanda lui Allan sa-si ia o vacanta. La plecare, el primeste o scrisoare din partea inginerului in care acesta ii reproseaza ca a incalcat legile ospitalitatii si ii interzice sa ia legatura cu vreun membru al familiei sale. Chabu se imbolnaveste si moare.


In imposibilitatea de a lua legatura cu Maitreyi si torturat de diferenta de mentalitate dintre el si Sen, Allan pleaca in Himalaya, incercand sa-si gaseasca linistea. in singuratatea muntilor ori in timpul discutiilor cu Jenia (o aventuriera cunoscuta intamplator), gandurile sale se indreapta in mod constant spre Maitreyi. Reintors la Calcutta, incearca sa-si gaseasca o slujba si sa se reintegreze in comunitatea europeana in care traise initial. intre timp, Maitreyi este tinuta in casa; familia ii reproseaza incalcarea indatoririlor ei de fiica si faptul ca a atras prin iubirea ei pentru Allan dezonoarea familiei. Revoltata de situatia ei de prizoniera si nefericita ca nu poate sa comunice cu Allan, ea se daruieste singurului barbat care patrunde in casa lor, un vanzator de fructe, cu speranta ca va fi alungata de familie. Allen afla, dar intamplarea i se pare de neinteles.

Romanul se incheie dilematic: Allen nu este hotarat daca sa-l sune sau nu pe Sen, daca sa-i scrie sau nu Maitreyi-ei.

Comentariul

Romanul Maitreyi, scris in stil confesiv, relateaza o poveste de dragoste plasata in spatiul exotic al Indiei. Personajul-narator Allan este un inginer european care lucreaza la Calcutta, la o societate de constructii si amenajari fluviale; este preocupat de fizica si matematica si tine un jurnal, care va constitui punctul de pornire al romanului. Initial, personajul-narator nu vadeste interes pentru valorile lumii orientale. Viata lui nu s-a schimbat cu nimic venind in India: traieste intr-o comunitate de englezi, iar relatiile sale cu oamenii sunt superficiale. De altfel, si prietenia cu Sen se intemeiaza pe principii strict protocolare. Narendra Sen este primul indian laureat in inginerie la Edinburgh si membru fondator in Rotary Club, din care face parte si Allan. Narendra este, asadar, un asiatic care cunoaste bine cultura europeana si de aceea Allan il considera de la bun inceput neortodox, in sensul ca nu este un traditionalist habotnic, desi aristocrat, brahman, cu respect pentru valorile sale nationale.                                                       


Intalnirea cu Maitreyi ii trezeste interesul pentru lumea orientala. Mutarea din cartierul european in casa lui Narendra constituie inceputul aventurii sale. Aici descopera o alta fata a Indiei, rafinamentul, discretia si un cod valoric necunoscut lui. Se imprieteneste cu Maitreyi si, initial, crede ca amabilitatea de care este inconjurat reprezinta o incurajare, chiar este convins, la un moment dat, ca Narendra vrea sa-l insoare cu Maitreyi. in realitate, inginerul se poarta prevenitor, asa dupa cum cer legile ospitalitatii indiene, si abia in final Allan isi da seama ca o casatorie a Maitreyi-ei cu un european era exclusa. Reticenta pe care Allan o manifesta fata de indigeni este aproape reciproca. Pe acesta neintelegere se construieste intreaga poveste.
Allan si Maitreyi sunt sedusi unul de exotismul celuilalt, iar intalnirea dintre cei doi protagonisti devine o intalnire dintre doua culturi. Maitreyi are preocupari literare, studiaza filozofia, ceea ce il intimideaza pe Allan, dar este totodata de o inocenta specifica varstei. Asa cum o caracterizeaza Allan, este senzuala si inconstienta; amestecul de feminitate si inocenta este specific varstei, dar Allan este fascinat in special de ineditul personajului. Maitreyi face parte dintr-o lume misterioasa pe care povestitorul incearca zadarnic s-o inteleaga. La cei 16 ani ai ei, Maitreyi are preocupari pe cat de mature, pe atat de copilaresti. Ea nu doar ca studiaza filozofia, dar se intalneste cu marele poet indian Tagore si primeste scrisori de dragoste in limba bengali (pe care Allan le desco­pera in final).

Prin educatia aceasta, ea se pregateste, de fapt, pentru o casatorie onorabila (cu un tanar bengalez aflat la studii in Anglia), singurul ideal la care poate sa aspire o fata din India in primele decenii ale secolului al XX-lea. Totodata, Maitreyi este preocupata de lucruri copilaresti, traieste in lumea fasci­nanta a miturilor si are imprevizibilitatile oricarei adolescente.


Portretul personajului este realizat dintr-o perspectiva subiectiva, pe tonul iubirii exaltate, si de aceea este dificil de spus daca eroina este cu adevarat complexa sau daca ea capata profunzime doar in mintea indragostitului Allan.
Farmecul personajului este conferit mai cu seama de contextul exotic in care o plaseaza povestitorul.

Este edificator fragmenul in care Allan crede ca Maitreyi s-a imbracat obscen ca sa-l seduca: A venit mai tarziu, spre seara, cu acel admirabil sal stacojiu, care o lasa aproape goala si ii vadeste sanii bruni intr-o paloare ucigator de tulburatoare. Stiu ca a imbracat acest costum obscen si fermecator pentru mine; inginerul e absent, altminteri n-ar fi avut curajul sa-l imbrace. Dar mai tarziu, dupa ce se pune la curent cu obiceiurile indiene, Allan completeaza aceasta insemnare din jurnalul sau: Nota: De fapt, nu era decat un costum de Rajputana, care se poarta de-a dreptul pe trup, nu peste pieptar, cum e obiceiul in Bengal.
Ceea ce confera complexitate personajului este in primul rand setea violenta, mistica, dupa puritate, pe care Allan o descopera treptat, cu uimire de european, si intelege ca iubirea lor nu are radacini sexuale - de aceea simpla atingere ii da lui Allan sentimentul ca stapaneste absolutul.
Maitreyi este urmarita in evolutia ei, de la admiratia initiala pe care o are fata de Allan la declansarea propriu-zisa a iubirii, cu toate complicatiile sufletesti si morale ce decurg de aici si pe care povestitorul le recepteaza confuz. Viziunea Maitreyi-ei despre dragoste este cu mult diferita de cea a lui Allan; astfel, ea relateaza o intamplare ilustrativa in acest sens: intr-un sanctuar, un tanar ii asaza pe brate si la gat sase ghirlande de flori, apoi ingenuncheaza in fata doamnei Sen, o numeste mama si dispare pentru totdeauna. Maitreyi ii explica lui Allan ca acesta este modul unui indian de-a curta o fata sau de-a anunta o logodna.
Pentru Maitreyi sentimentele lui Allan sunt violente si declanseaza un dezastru, pe care naratorul nu-l intelege decat partial.
Iubirea dintre cei doi este povestita cu implicare, cu intensitate, ceea ce face ca scrierea sa fie foarte verosimila. Naratorul insista pe latura fascinanta a povestii; el traieste sentimentul de dragoste ca pe o initiere in miturile stravechi ale Indiei: gesturile neinsemnate pentru un european sunt indecente pentru Maitreyi, iar atitudinile de care Allan se jeneaza sunt absolut nevinovate in lumea bengaleza. Marturistirea din dubla perspectiva subliniaza impresia de eveniment trait. Personajul analizeaza detaliile si le amplifica semnificatiile in propriul cod cultural:
[...] mi se parea ca toti o doresc pe Maitreyi, ca ea se abandoneaza tuturor. De ce ne spioneaza soferul, daca nu o doreste, daca nu spera ca intr-o zi sa riste tot si sa intre in camera ei, chit ca ar fugi chiar in acea noapte fara leafa? Aproape fiecare relatare este reluata, corectata, reevaluata succint: imi inchipuiam lucruri cu desavarsire absurde si sufeream cumplit, caci imaginatia nu ma cruta o clipa, ci imi filma cele mai chinuitoare amanunte. Reluarea narativa se intregeste cu paginile de jurnal. Noutatea discursului narativ consta tocmai in faptul ca destai­nuirea nu este o simpla rememorare, ci o reconstituire a faptului trait, prin raportare la evenimentul notat imediat. Astfel, pentru Allan, jurnalul devine scheletul unei vieti pe care acum n-o mai pot intui si n-o mai pot evoca. Observatia atrage atentia asupra celor doua momente narative: timpul jurnalului si cel al analizei. Jurnalul sustine constructia in linii mari, pentru ca, pe masura ce lucrurile evolueaza, viziunea lui Allan se modifica. Asadar, nu faptul trait si notat se afla in prima preocupare a naratorului, ci rememorarea lui intr-un context care se schimba continuu.
De pilda, deznodamantul dramatic al povestii se desfasoara pe mai multe niveluri, fiecare presupunand un anume mod de intelegere. Allan afla ca simplul fapt de a o curta pe Maitreyi reprezinta un sacrilegiu; pozitia sa de musafir ii cerea un respect pe masura ospitalitatii. Descoperirea il pune in dificultate, pentru ca, din punctul sau de vedere, legatura cu Maitreyi era de nedesfacut. in acest moment de deruta, Narendra afla ca Allan a incalcat legile ospitalitatii si ii interzice sa-i mai calce pragul casei sau sa ia legatura cu vreun membru al familiei. Sora mai mica a Maitreyiei, Chabu, moare, iar disparitia ei este unanim considerata o pedeapsa pentru pacatul savarsit. Disperat, Allan incearca sa o intalneasca pe Maitreyi, lucru extrem de dificil. Narendra il acuza pe tanar ca ii lipseste, si respectul si onoarea, chestiune care lezeaza grav orgoliul europeanului. El incearca zadarnic sa inteleaga gravitatea greselii sale. Cuprins de deznadejde, ranit sufle­teste si moral, se izoleaza intr-un bungalou din Himalaya, unde traieste un cumplit sentiment de vinovatie: sufeream si pentru crima savarsita fata de un binefacator al meu, fata de o mama nemaiintalnita, fata de viata micutei Chabu, pe care, fara indoiala, eu o indreptasem spre moarte.
Aroganta initiala se transforma treptat in ingaduinta, curiozitate, iubire si sfarseste intr-un sentiment de vinovatie. Toata aceasta metamorfoza este cuprinsa in etape distincte si contradictorii care confera fluxului narativ un traseu sinuos, fara punti de comunicare. Aceasta continua reactualizate a datelor il arunca pe erou intr-o stare confuza. Abia intalnirea cu Jenia Isaac, o turista sud-africana, il obliga la comparatii diverse, in urma carora Allan capata convingerea ca singura lui iubire este Maitreyi. Dar, intors la Calcutta, Allan duce aceeasi viata de suferinta si indoieli. Nu se gandeste nici o clipa ca Maitreyi incearca sa-si castige libertatea printr-un gest nesabuit. Dupa ce afla ca Maitreyi va avea un copil si ca noua conditie nu-i mai permite nici o casatorie in India, ros de indoieli si intrat intr-o stare de inertie, Allan se gandeste totusi la doua posibilitati: Sa telegrafiez lui Sen? Sa scriu Maitreyiei?

Romanul are un final deschis, pastrand prin acesta formula jurnalului si confirmand autenticitatea confesiunii.